Liste deocheate

Dacă proporţia de pe listele de la Iaşi se reproduce în toată ţara, avem motive de îngrijorare: democraţia poate fi subminată chiar de votul celor mulţi, la fel ca în 1990, prin încrederea lor oarbă în notorietate, fie şi cu semnul minus. Dar democraţia fără morală şi fără etică naşte monştri. Într-o ţară în care singura notorietate aduce voturi, avem motive să fim sceptici că vom ajunge vreodată o societate matură şi responsabilă. De câteva zeci de ani, complicitatea dintre cei mulţi şi aleşii penali ne-a adus acolo unde suntem: la periferia precară a Europei, bântuiţi de fantasmele trecutului, temători şi nesiguri, săraci şi fatalişti. Elitele au datoria civică să ridice poporul de jos. La noi ele au preferat să se refugieze în turnul de fildeş, de unde îşi proclamă superioritatea ori detaşarea de lume. Stranie opţiune! Pentru această lipsă de viziune ele îşi binemerită blamul. În lumea civilizată, menirea lor genuină este aceea de a-i lumina pe cei "de jos”. Ca în Polonia, sau oriunde în Occident.

Alegătorii ieşeni care nu se vor duce la vot doar ca să primească o promisiune deşartă, ci vor reflecta o clipă la adevărul cuprins în adagiul "Cum îţi aşterni, aşa vei dormi” îi vor găsi corespondent în imperativul clipei "Cum votez, aşa voi trăi”. Iar dacă cineva îşi închipuie că personaje certate cu legea în timpul mandatului lor politic şi nu în altă viaţă ne pot reprezenta interesele, le voi reaminti o altă vorbă de-a noastră: "Nu pune lupul paznic la stână!”.

Dar iată listele doldora de penali, care ar trebui să ne revolte dacă vom pune interesul comunităţii înaintea datoriei oarbe de partid. Prima şi cea mai sfidătoare prezenţă pe listele PSD de la Iaşi este cea a lui Nicolae Bănicioiu. Acuzat de părinţii victimelor de la Colectiv pentru minciună criminală şi fals prin omisiune, pigmeul Bănicioiu stă ascuns de peste un an, însă partidul vrea să îi asigure protecţie prin metoda imunităţii parlamentare. Pe lista ALDE – alt partid scornit de PSD şi pionul său fidel Călin Popescu Tăriceanu – penalii ocupă locuri considerate eligibile, pentru aceea că nişte alegători ignoranţi ori pur şi simplu imorali s-au decis să le dea votul,  aşa cum arată sondajele. La Iaşi tronează eternul şi nefascinantul Varujan Vosganian, sub a cărui privire umbroasă întrevezi lesne toată şiretenia Orientului. Ca să fiu delicat şi să mă opresc la atât. Nimeni nu are dreptul să uite cum cerşea milă de la confraţii pesedişti şi de la puterea Sfântului Mir, să nu-l arunce în braţele DNA. Vosganian este veşnicul candidat de la Iaşi, oraş cu care nu are nicio legătură şi pentru care nu a făcut nimic în nenumăratele lui mandate. Un dram de onoare de-ar fi avut armeanul ar fi trebuit să îi dicteze să fugă oriunde, numai în oraşul pe care l-a jignit prin punerea în scenă a jalnicei comedii de la Senat, când cu mirungerea, nu.

O altă vedetă de mucava şi de ruşine pe listele PRU, de această dată este chiar fostul primar al urbei, Gh. Nichita. PSD nu vrea să-l rateze, de aceea l-a îndrumat la partidul frate al lui Sebastian Ghiţă. Are mai multe dosare penale, faţă de care cel cu amantlâcul, care i-a adus suspendarea şi oprobriul, e doar un mizilic. Ce-l mână-n luptă pe fostul primar? Nimic altceva decât garanţia că va fi salvat de frăţietatea PSD-PRU-ALDE, care, în cazul în care s-ar înscăuna la putere ar întoarce România cu un sfert de veac în urmă, în epoca tulbure a tătânelui Iliescu. Dacă ieşenii care intenţionează să-l voteze ştiu că fără justiţie corectă un stat este sortit prăbuşirii, atunci să dea întâietate patriotismului şi să-l lase la vatră, fără imunitate, în compania propriei conştiinţe.

Să te pretinzi ieşean, dar să votezi cu aceeaşi lipsă de discernământ ca la Teleorman ori Vaslui este jenant. Iar a te ascunde în spatele anonimatului votului, dând vina pe prostime pentru scorurile electorale feseniste este dovadă de laşitate. Oraşul acesta îşi va redobândi onoarea în clipa în care se va lepăda de PSD şi de lacheii lui. Să privim cu luare aminte la oraşele bine administrate din Ardeal, pentru a înţelege adevărul simplu că niciunul nu a intrat pe mâinile camarelei roşii. Şi aceasta dintr-un motiv elementar: Nu poţi să fii în Europa, dar să votezi ca la Ciorogârla. 

Mihai Dorin este istoric şi publicist