Mişcarea #Rezist. Bilanţ provizoriu (III)

Cumva noile învăţăminte ale tătânelui Iliescu şi revenirea la starea de turmă? Mai reflectaţi, dacă vă prieşte şi la învăţămintele istoriei. Veţi afla de acolo că nu liniştea naşte istorie, ci voinţa, gândirea şi idealurile nobile. Liniştea e pentru popoarele vegetale, pe cale de a deveni populaţii. Scepticii, mai subtili, au analizat secvenţă cu secvenţă imaginile de la televizor, pentru a ajunge la concluzia că totul e deşertăciune (omnia vanitas); doar cugetarea lor e eternă. Poporul nu poate nimic, doar regizorii din spatele cortinei mişcă marionetele. Câte un exemplar ce se crede negreşit inteligent din specia scepticilor de serviciu m-a chestionat şi pe mine: chiar crezi că nu eşti manipulat? Din păcate pentru ei, scepticii dezabuzaţi ştiu “totul”, înainte chiar de a se fi produs. Dacă le urmăm sfaturile, băltim până la putrefacţie. Cinicii, mai corozivi şi-au amintit de adagiul cioranian “mămăliga nu explodează!”, din care fac literă de Evanghelie. Nu e decât un foc de paie, o criză juvenilă, teleghidată de către maeştri. Poporul se va întoarce în matca nepăsării şi a uitării, după ce flacăra se va fi stins. Teoria conspiraţiei e cea mai la îndemână pentru minţile leneşe şi suficiente. Nu te îndeamnă la niciun efort intelectual; îţi oferă totul de-a gata, în doze mici şi bine plasate.

Manipulatorii proguvernamentali nu au reuşit să deturneze această mişcare. Semn că: 1. românii nu sunt iremediabil fatalişti; 2. nu sunt paseişti; 3. nu trăiesc sub zodia efemerului, reuşind să reziste ademenirilor imediate, pentru a se dedica duratei lungi. Doar PSD continuă să manevreze împotriva acestei realităţi. Pentru că e fatal legat de trecut şi de învăţămintele bolşevice. Ştiu că nu le convine această asociere şi fac totul, mai ales în era Dragnea, pentru a ne convinge de contrariu. Fatalitate: nu-ţi poţi trăda gena.

Probele care contrazic filosofia pesedintă a istoriei

Să ne amintim contextul deja istoric: Guvernul pesedist plus codiţa aldistă (adaos nesemnificativ, pentru decor) inundă ţara cu promisiuni salariale şi tăieri de taxe cum nu s-a mai văzut. Apoi trec la acţiune, generând nu puţine nedumeriri în rândul specialiştilor şi al Opoziţiei. “Noi putem!” ne spun la unison. Bunăvoinţa beneficiarilor pare cumpărată din start, iar opoziţia anesteziată. Poporul va reintra în ritmul de turmă, aplaudând generozitatea, îşi zic strategii partidului. Sunt atât de buimăciţi în timpul demascării jocului încât nu cred că li se întâmplă chiar lor. Nu mai recunosc poporul pe care vor să-l fericească. Să fie aceştia românii pe care îi ştiu din istoria recentă? Să se împiedice ei de un mizilic de ordonanţă, tocmai atunci când sunt potopiţi cu daruri? Mizează pe reacţia de autoprotecţie a votanţilor din decembrie, dar constată că solidaritatea aceea s-a năruit, în beneficiul celei pentru apărarea legii. Nimic din ceea ce ştiau ei despre români nu se mai potriveşte. Sub presiunea acestora, retrag umili faimoasa ordonanţă. Nimeni din Europa nu le dă dreptate, nici măcar confraţii socialişti. Înfrângere pe toate planurile. Cineva a câştigat însă. Şi aceştia nu sunt românii din stradă, ci România.

Ce rămâne după mişcarea #Rezist:

1. Un exerciţiu de solidaritate matură şi responsabilă între români din toate generaţiile;

2. O victorie de etapă: demascarea mijloacelor oculte de guvernare;

3. Un precedent istoric: guvernele nu se legitimează atât prin vot, cât prin calitatea morală a actului guvernării;

4. O formulă de activism care contrazice ideea caracterului tranzacţionist al românilor. O nouă generaţie de români îşi leagă speranţele de Europa nu în mod aleator, ca răspuns la presiunea istoriei, ci ca vocaţie;

5. Un câştig cert pentru democraţia directă. Poporul îşi retrage creditul atunci când Puterea încalcă termenii contractului;

6. Reactivarea ideii unioniste, prin participarea tinerilor din Basarabia la proteste şi fundamentarea europeană a idealului;

7. Regenerarea ideii europene, într-un context geopolitic încărcat de scepticism şi neîncredere;

8. Schimbarea imaginii României şi a românilor în lume;

9. Exportul unui brand civic românesc;

10. Mişcarea #Rezist se metamorfozează în #Insist, ca urmare a tentativei PSD de a graţia în devălmăşie pentru a-şi salva penalii proprii, dar şi ai noilor aliaţi de la PMP. Băsescu se autodemască drept aliatul penal al PSD şi unul dintre cei mai periculoşi politicieni actuali. Cireaşa de pe tort: Curtea Constituţională respinge solicitarea Avocatului de Curte Victor Ciorbea de a-l albi pe Dragnea.

Concluzie: orice eşec al PSD e un câştig pentru România, pentru justiţie, democraţie şi bun simţ.

Mihai Dorin este istoric şi publicist