Nevoia unui precedent

Premierul desemnat Dacian Cioloş ne-a prezentat echipa noului executiv. Cu câteva excepţii, cei mai mulţi dintre posibilii viitori miniştri sunt total necunoscuţi majorităţii românilor. Poate că aceasta este soarta ingrată a veritabililor specialişti: să trăiască mereu în umbra murdară a „vedetelor” ca Florin Salam, prezente zi de zi la televiziunile comerciale.

Cioloş a fost primul care a recunoscut că un an de zile – cât ar trebui să funcţioneze acest guvern de tehnocraţi -, este o perioadă prea scurtă pentru a da startul unor proiecte de anvergură. De aceea, executivul se va concentra îndeosebi pe stabilirea unor ţinte economice, care vor trebui fie menţinute, fie depăşite. După propriile declaraţii, în misiunea sa, Cioloş mizează pe miniştri competenţi, integri şi deschişi la dialog. Vom vedea dacă este chiar aşa.

Cât despre mine, eu aştept, în următorul an, într-o primă fază, mai degrabă clarificări. Aş vrea, de pildă, să ştiu unde a ajuns proiectul autostrăzii Iaşi-Tg. Mureş şi ce-au făcut concret în privinţa lui toţi miniştrii anteriori, începând cu trepăduşul Şova. Sunt curios să aflu cine sunt cei care au blocat, în ultimii ani, proiectul spitalului regional de urgenţe de la Iaşi, dar mă interesează şi cine se ascunde în spatele firmelor care produc studii de fezabilitate care nu folosesc nimănui. Dacă guvernul Cioloş este unul competent şi mult doritor de investiţii, vom descoperi destul de repede numele nulităţilor care parazitează ministerele, prefecturile şi instituţiile deconcentrate.  

Aştept de asemenea undă verde pentru o lege europeană a patrimoniului – spre a nu mai permite mafiei imobiliare sau hoţilor de „suveniruri” să distrugă pentru totdeauna monumente istorice de o valoare inegalabilă; dar şi o legea europeană a copilului, pentru a nu mai fi singura ţară din UE cu zeci de mii de cerşetori copii. Dacă guvernul Cioloş este unul integru şi mult doritor de schimbare, atunci nu va ezita să-i pună la treabă pe toţi parlamentarii penali, ale căror şmenuri ne-au făcut de plâns peste tot în lume.

Însă, înainte de toate, aştept de la noul guvern transparenţă şi onestitate, adăugate unei viziuni despre România. Spre ce ne îndreptăm? Unde vrem să ajungem? Ce ni s-ar potrivi cel mai bine? Cine ar trebui să fim noi, românii, într-o Uniune care a început să sufoce sub propria greutate? Dacă guvernul Cioloş este unul deschis la dialog, atunci ne va propune o discuţie sinceră despre viitor. Iar dacă este şi unul deschis la minte, atunci ne va propune şi câteva soluţii viabile – pentru a avea de unde alege.

Dacă guvernul Cioloş va fi altfel, adică dacă va crea un precedent pozitiv în politica românească, unul greu de ignorat, atunci poate vom scăpa – în sfârşit! – de aceşti politicieni corupţi şi incompetenţi, blocaţi mereu în proiect, care ne-au condus în ultimii 25 de ani.  

Dar e suficient un an de zile pentru a realiza toate cele de mai sus? Şi, mai ales, există suficientă voinţă de schimbare?