Oportunităţi politice deschise de DNA

vineri, 11 septembrie 2015, 01:50
4 MIN
 Oportunităţi politice deschise de DNA

 

Este o perioadă de slăbiciune şi derută pentru întregul establishment politic clasic.

Arestările, anchetele DNA şi condamnările unor parlamentari, primari sau şefi de consilii judeţene au aruncat în haos unele filiale de partide. Decapitarea mafiilor din administraţiile centrale ori locale generează războaie de succesiune şi, în perspectiva alegerilor, probleme de desemnare a cadidaţilor. PSD se află în degringoladă într-o serie importantă de judeţe, iar arestarea primarului Capitalei, Sorin Oprescu, accentuează criza de leadership. La şefia PSD oricum s-a produs o succesiune forţată de justiţie, când Victor Ponta a renunţat subit la funcţie. În PNL, între vechii liberali şi foştii democraţi persistă falii ale unui război rece, armonizarea întârzie în interior şi, pe ansamblu, opoziţia este de formă, inconsistentă şi superficială. Şi unii şi alţii caută să păstreze sau să obţină o înţelegere cu jolly joker-ul acestor timpuri, un fabricant de doctorate plagiate ajuns general prin furt intelectual, Gabriel Oprea.

Este o perioadă de slăbiciune şi derută pentru întregul establishment politic clasic. Anchetele DNA determină o criză a sistemului, cu cote record de neîncredere în partide şi Parlament, în condiţiile în care aleşii continuă să acţioneze la fel de hulpav împotriva intereselor publice. 24 din 41 de şefi de consilii judeţene sunt anchetaţi, condamnaţi sau declaraţi în conflict de interese, 40 din 110 primari de municipii au dosare penale pentru corupţie; 80 din 588 de parlamentari sunt condamnaţi, trimişi în judecată sau urmăriţi penal şi 146 sunt cercetaţi pentru conflict de interese.

Un peisaj dezolant, fără nici un efect real asupra comportamentului aleşilor. Ca şi cum nu s-ar şti urmăriţi şi vizaţi, rămânem şocaţi la fiecare flagrant. Singurul rezultat al anchetelor DNA în interiorul partidelor, după 4-5 ani de anchete susţinute, este accelerarea unei rotaţii de cadrelor, cu aceleaşi metehne. Se pare că nu au deloc minte: instinctul lor de conservare cedează uşor în faţa lăcomiei. Rodaţi în structuri cvasimafiote, formaţi „profesional” în cultura şpăgilor şi comisioanelor, DNA îi decapitează periodic, pentru ca reţelele să o ia de la capăt, cu următoarea licitaţie, cu următorul buget, dovedind o capacitate de autoreproducere fără cusur. De aici, provocarea viitorului este cum împiedică bucureştenii refacerea caracatiţei lui Oprescu. Cum îl opresc ieşeni pe Mihai Chirica, până de curând locotenentul lui Gh. Nichita, să preia reţeaua fostului şef? În nici un caz, rezervele „pericolelor sociale”, aşa cum îi denumesc instanţele pe cei arestaţi, nu sunt soluţia. Cu oamenii din interiorul structurilor actuale ne învârtim într-un cerc vicios evident.

DNA nu face reforma politică, însă poate oferi oportunitatea înlocuirii vechilor oameni. Cu cine? În Bucureşti există un mare avans, prin anii de activism civic exemplar dus de Nicuşor Dan. Are o experienţă de candidat independent la alegerile locale din 2012, când a obţinut 10%; acum mai face un pas prin înfiinţarea unei structuri de partid, Uniunea Salvaţi Bucureştiul. Dacă nu ar fi alegeri într-un singur tur de scrutin, în prezent ar avea şanse reale de câştig. Într-un tur doi, votul ar fi putut capacita valul anti-sistem, anti-partide clasice. Faţă de Bucureşti, celelalte oraşe cu primari anchetaţi sunt la ani lumină. Abia acum se lansează „Pentru Iaşi”, un partid local al tinerilor care activează în zona ieşeană de IT, exasperaţi de lâncezeală şi lipsă de perspectivă. Pentru platforme politice ale independenţilor se discută intens şi în Constanţa, Braşov sau Ploieşti. Ideea de apolitic şi independent, de figuri proaspete şi militanţi autentici din societatea civilă, şi nu clone create în partide, păstrează o mare atractivitate. Nucleele de cetăţeni care militează pentru problemele comunităţilor locale şi realizarea unor proiecte sau se opun celor abuzive, sunt o mică speranţă, dar esenţială pentru schimbarea modelului de administraţie. De unele singure, necoordonate, aceste plaftorme de activişti vor rămâne irelevante. Însă valurile electorale au nevoie de bulgări de zăpadă în jurul cărora să se coaguleze nemulţumirile şi noile proiecte civice. Altfel, ne predăm din nou celor ce prezintă „pericol social” all inclusive.

 

Comentarii