Păcăleli pe banii noştri

În noiembrie 2015, imediat după ce guvernul pro-european Streleţ a fost scandalos debarcat de către triunghiul roşu format din „democraţii” mogulului Plahotniuc, comuniştii lui Voronin şi socialiştii pro-Putin ai lui Dodon, preşedintele Klaus Iohannis a decis – aşa cum era şi firesc, pe baza informaţiilor despre ceea ce se prefigura să se întâmple la Chişinău în materie de politică externă – suspendarea finanţării Republicii Moldova de către România până când intenţiile pro-europene ale următorului Guvern de la Chişinău nu vor fi clare pentru toată lumea.

Spre sfârşitul lui ianuarie 2016, Pavel Filip (proaspătul premier scos din borseta aceluiaşi oligarh Plahotniuc) face prima sa vizită la Bucureşti pentru a asigura partea română de bunele intenţii ale noului cabinet investit la Chişinău. Premierul Cioloş îl asigură pe omologul său moldovean de tot sprijinul posibil pentru Republica Moldova, cerând în schimbul „ajutorului frăţesc” solicitat de către premierul lui Plahotniuc nişte minime garanţii de continuare a reformelor pro-europene.

Pentru că tot suntem pe 1 aprilie cred că este un moment numai bun pentru a recapitula păcălelile (reale) din ultimele luni ale oamenilor lui Plahotniuc faţă cererea de bună-credinţă a României:

1. „Prioritizarea clară a implementării Agendei de Asociere Uniunea Europeană – Republica Moldova”. Bună glumă! Tot ce s-a făcut până în acest moment este doar un „calendar”, un fel de liniat caietul înaintea tezei la chimie, şi cam atât. De altfel se pare că este o situaţie fără precedent în care o ţară să semneze Acordul de Asociere şi să nu îl implementeze. Ce au de gând să facă pe mai departe oamenii lui Plahotniuc cu acest Acord: îl anulează, îl reziliază? Depinde, probabil, de oferta cu care va veni Narîşkin la următoarea întâlnire cu Plahotniuc.

2. „Organizarea unui proces transparent şi credibil care să ducă la numirea unui nou Guvernator al Băncii Naţionale a Moldovei”. Un asemenea proces „transparent şi credibil” se organizează doar atunci când nu se ştie dinainte cine va câştiga. Or, numele domnului Cioclea (noul Guvernator ales) era vehiculat încă din noiembrie 2015. S-au mai introdus în concurs şi nişte nume de absolvenţi de Harvard, pentru mai multă credibilitate, după care a fost extrasă din buzunar persoana comodă sistemului lui Plahotniuc.

3. „Stabilirea unei foi de parcurs pentru ajungerea la un acord cu FMI cât de repede”. Singurul lucru cert în relaţia cu FMI este incertitudinea: nu se ştie dacă va mai fi un program şi când anume va fi demarat. Încă o păcăleală.

4. „Reformarea climatului de afaceri”. Încă o glumă bună, populismele făcute până acum numai reforme neputând fi considerate.

5. „O analiză sistemică a vulnerabilităţilor din sistemul bancar”. Până acum nu s-a demarat niciun proiect legislativ, nu s-a efectuat nicio consultare cu persoanele în măsură să ajute la redresarea situaţiei. Zero barat, încă o păcăleală.

6. „O analiză funcţională şi transparentă a activităţii CNA (DNA-ul de la Chişinău) şi a Procuraturii Generale”. La fel, aceasta ar fi presupus o discuţie publică, deschisă, cu cărţile pe masă, eventual şi cu implicarea societăţii civile. Acest lucru – aţi ghicit! – nu s-a întâmplat, ar fi fost şi culmea ca sistemul lui Plahotniuc să îşi schimbe de bună voie propria-i gardă pretoriană. Singurul eveniment notabil l-ar reprezenta demisia domnului Gurin, Procurorul General, dar şi despre acest lucru se ştia încă din noiembrie ca fiind parte a unui scenariu mai amplu de adormire a vigilenţei naivilor de europeni. Aşadar, nici în acest domeniu sugestiile şi solicitările părţii române nu au jucat niciun rol, din păcate.

7. „Consultarea şi conlucrarea strânsă cu reprezentanţii societăţii civile, mai ales pe aspectele menţionate mai sus”. Ei bine, aici s-au mai întâmplat nişte lucruri, însă întâlnirile formale de până acum cu nişte ONG-uri mai mult sau mai puţin reprezentative au avut aceeaşi eficienţă ca cea a unei aspirine atunci când te doare stomacul.

Şi acum, dacă tot am centralizat cele şapte păcăleli pe care Guvernul Filip le-a servit României şi Guvernului Cioloş, poate că nu ar fi rău să ne întoarcem puţin privirea şi spre stimatul şi competentul Parlament de la Bucureşti, de unde aflăm că miercuri, 30 martie, Camera Deputaţilor a respins cererea de reexaminare a Preşedintelui Iohannis prin care îşi manifesta dezacordul ca România să acorde Republicii Moldova un credit de 150 de milioane, considerând inoportună finanţarea noului Guvern de la Chişinău care nu a dovedit încă prin fapte concrete că doreşte continuarea reformelor pro-europene.

Din păcate cel care a avut această iniţiativă în Parlamentul de pe Dâmboviţa a dat-o rău de tot în bară. Cine crede că imaginea României va avea de câştigat în Republica Moldova prin acordarea acestei finanţări, închizând ochii la păcălelile noului Guvern de la Chişinău, se înşală amarnic. Singurul care va avea de câştigat din această naivitate este mogulul Plahotniuc care, prin televiziunile şi tonomatele sale, va prezenta obţinerea acestei finanţări drept un succes al noii guvernări, instalate cu ajutorul voturilor comuniştilor lui Voronin şi ale liberalilor așa-zisului pro-român Ghimpu.

Nu ştiu sigur (deşi bănuiesc) cam cum sunt percepuţi oamenii din Republica Moldova din adâncul fotoliilor confortabile de la Bucureşti. Ceea ce demnitarii noştri nu înţeleg este faptul că oamenii bine informaţi şi de bună-credinţă de peste Prut vedeau în intransigenţa Preşedintelui Iohannis şi a Guvernului Cioloş un colac de salvare în faţa abuzurilor din ce în ce mai mari ale sistemului lui Plahotniuc ajuns hoţeşte la putere. Dar, din păcate, nu e pentru prima oară când Parlamentul nostru ne face de ruşine, încurcând interesul personal cu cel naţional.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova