PMP, înainte şi după congres (II)

Dacă eşti o firmă mică nu te poţi bate cu succes cu IBM sau Microsoft făcând exact ceea ce fac IBM sau Microsoft. Nu ai resursele şi forţa organizatorică a acestor giganţi. Singura soluţie este aceea să fii inovativ, să vii cu o abordare cu totul nouă. Ceea ce e valabil ca strategie de business este în bună măsură valabil şi în politică. Asta ar trebui să aibă în minte toţi cei care operează pe scena politică. PMP, de pildă, se plânge că scorul său electoral a fost sub asteptări pentru că nu a avut structuri. Sigur că structurile sunt importante, dar partidele mici, precum PMP sau Forţa Civică, nu se pot bate cu PSD şi nici măcar cu un conglomerat ca PNL-PDL procedând în acelaşi fel. Majoritatea copleşitoare a oamenilor intră într-un partid nu din raţiuni înalte, ci pentru a-şi atinge anumite obiective personale (nu vorbim aici neapărat de cazurile de corupţie!): o poziţie de consilier (municipal, judeţean, chiar şi într-o comună), o funcţie într-o instituţie deconcentrată, într-o regie, într-un consiliu de administraţie etc. Nu uitaţi mulţimea de organizaţii/ instituţii/ asociaţii importante (sindicate, asociaţii patronale de tot felul, federaţii sportive precum LPF sau FRF, Comitetul Olimpic Român sau Academia Română) în care după cum s-a văzut în ultima vreme sprijinul politic poate fi decisiv (mai ales dacă vine de la PSD). Acesta este tipul de reţea de susţinere de care beneficiază PSD şi, la mare distanţă, ceilalţi actori majori: PNL, PDL, UDMR. De pildă, PSD are responsabili până la nivel de stradă şi uliţă prin sate aşa că poate manevra relativ uşor un electorat captiv (cum ar fi angajaţii din regiile locale).

Iată de ce pentru acest tip de actori politici acesta este o formulă practic inaccesibilă. Din două motive: 1. nu au resurse financiare şi logistice comparabile, dezechilibrul faţă de PSD fiind uriaş; 2. nu au ce oferi în mod concret celor pe care vor să-i atragă în organizaţii (funcţii publice, sprijin pentru anumite poziţii, acces la resurse). În plus, chiar partide relativ importante precum PNL şi PDL s-au păcălit, atunci când fiind la guvernare, alergau să atragă primari de la alţii pentru a constata apoi (o lecţie care nu pare să fi fost încă însuşită!) că aceştia fac ce fac şi, de regulă, aterizează până la urmă tot în curtea PSD. Pe de altă parte, marea majoritate a afacerilor prospere se fac cu statul. Aşa că de ce ar sprijini aceste firme, care au nevoie vitală de conexiuni politice şi de influenţă în administraţie, formaţiuni politice, precum PMP şi Forţa Civică, care nu le pot oferi mai nimic din acest punct de vedere?

Distanţa dintre forţa maşinăriei electorale a PSD şi a celorlaţi actori politici este atât de mare încât a încerca să îi copiezi modalitatea de acţiune este o bătălie pierdută din start. Ce pot face însă aceste partide mici, mai ales în faza iniţială, este să încerce să reatragă la urne electoratul preponderent urban, mai sofisticat, pasivizat şi dezamăgit. Prin vectori de opinie dispuşi să se implice fără a solicita neapărat beneficii immediate, ci din teama privind derapajele echipei Ponta-PSD, din dorinţa de a sprijini lupta anti-corupţie, de a sprijini personalităţi credibile şi integre etc. Au existat, de pildă, astfel de grupuri ad hoc de susţinere pentru Monica Macovei la ultimele alegeri europarlamentare, demers de care a beneficat din plin PDL. "Pragmaticii" ironizează astfel de demersuri, ceea ce ei numesc politica de Facebook. Vorbim totuşi de reţele de mii, zeci de mii de oameni, mulţi dintre ei lideri de opinie, care dacă se implică pot mobiliza în final un electorat semnificativ. Sau, din contra, îl pot demobiliza. Este bine de consemnat din acest punct de vedere o altă observaţie din marketing: un client nemulţumit transmite de 3-4 ori mai multor cunoscuţi impresiile sale decât un client mulţumit!De aceea campaniile negative sunt de regulă mai eficiente şi mai greu de contracarat.

Doar atrăgând acest tip de electorat suplimentar partide precum PMP şi FC pot spera să-şi sporească ponderea şi să conteze cu adevărat în lupta politică. Alternativa tradiţională este din start perdantă. Însă pentru asta îţi trebuie reprezentanţi credibili pe arena publică capabili să se conecteze la acest gen electorat. Altfel spus, ca să facem trimitere la actualul univers tehnologic, îţi trebuie o formulă de operare de tip reţea socială mai degrabă decât una ierarhică de tip top-down cu structuri de partid până în ultimul cătun.

Înaintea congresului, PMP avea un important avantaj de percepţie pentru o categorie destul de largă de electorat: părea să fie partidul cel mai consecvent în ceea ce priveşte consolidarea statului de drept şi promovarea reformelor instituţionale şi, deloc neglijabil ca impact, cel mai deschis către zona civic intelectuală în raport cu toate celelalte formaţiuni de pe eşicherul politic, inclusiv PDL şi PNL. După congres, PMP a pierdut acest avantaj competitiv evacuând destul de brutal exact figurile "reformiste". A devenit astfel un actor tipic din arealul politic, dar cu resurse şi o forţă organizatorică net inferioare adversarilor lor. Va descoperi destul de repede că doar simpla raportare la Traian Băsescu nu va mai fi de folos într-o atmosferă extrem de ostilă chiar într-o bună parte a segmentului de simpatizanţi pe care contează şi că "marea bătălie pentru consolidarea organizaţională" se va împotmoli în realitatea de pe teren.