Pregătind marile manevre

Se spune că prostia n-are leac; şi, adaug, nici ticăloşia. Iar dacă ele îşi unesc forţele, atunci urmările riscă să fie redutabile.

Am putut urmări, de vreo lună încoace, eforturile noii echipe guvernamentale de a propune un alt stil – sobru, pragmatic, transparent – precum şi un program care să ofere premizele unei consolidări economice şi ale unor schimbări de substanţă în administraţie. Cred, în ce mă priveşte, în bunele intenţii ale premierului şi ale miniştrilor. Cred, de asemenea, ghidându-mă după datele pe care le cunoaştem, că au şi competenţa necesară. Sigur, nu putem băga mâna în foc pentru nimeni, dar socotesc că trebuie să le acordăm, principial, încredere, să aşteptăm primele rezultate şi abia după aceea să facem primele evaluări. Oricum, ştim bine că e un guvern cu un mandat limitat, care nu poate să facă minuni, dar care poate asigura o gestionare corectă şi eficientă a treburilor ţării, ceea ce nu e puţin lucru. În plus, nu ne mai calcă pe nervi nici aerele de vedetă ale lui Ponta şi nici obrăznicia lui agresivă (deşi trebuie să admit că acest tip de comportament a avut – şi are – admiratori).

Probabil însă că e prea mult să mă aştept la bun simţ, moderaţie şi luciditate. După cum e o iluzie să cred că jurnaliştii care nu fac altceva decât politica patronilor ar putea, brusc, da dovadă de obiectivitate. Mai multe televiziuni aşa-zis „de ştiri” au îndreptat din primul moment către guvernul Cioloş focuri concentrice, în intenţia evidentă de a-l discredita şi de a-i sabota demersul. La B1 TV prevalează punctul de vedere al lui Traian Băsescu, cu un discurs vehement antioccidental şi anti-justiţie, adică exact contrariul poziţiei pe care se situa Băsescu atunci când era preşedinte; pentru dl Băsescu, guvernul Cioloş e o copie a guvernului Ponta şi un executant obedient al ordinelor venite de la Bruxelles. La Antena 3 şi la România TV e mare durerea după demisia lui Ponta şi se speră, dacă nu o reîntoarcere glorioasă a plagiatorului naţional, măcar o reinstalare la putere a PSD-ului. Postul lui Dan Voiculescu îşi urmăreşte, în continuare, obsesiile (Băsescu, Udrea) şi joacă, mai mult sau mai puţin abil, comedia echidistanţei, făcându-se că acordă în anumite privinţe credit guvernului, ceea ce îi permite să dezlănţuie mai abitir atacurile la adresa „tehnocraţilor”. Dar nivelul cel mai de jos al campaniei de denigrare e atins la RTV, acolo unde Traian Băsescu apare tot mai des în ultima vreme, deşi până nu de mult era necruţător cu „postul lui Ghiţă”.

Ei bine, RTV are, în mod clar, un singur scop: demolarea guvernului Cioloş. Se achită de această murdară sarcină folosind cele mai rudimentare mijloace, dar cu trecere la un anumit public. În primul rând, cuvintele „tehnocrat” şi „tehnocraţi” sunt repetate obsesional, iar modul în care sunt folosite sugerează că ele sunt sinonime cu „gangsteri”, „bandiţi”, „venetici” ş.a.m.d. (ca variaţie se mai utilizează „premierul lui Iohannis” şi „guvernul lui Iohannis”). Strategia celor de la RTV este de a arăta că, de la instalarea „tehnocraţilor”, asupra României s-au abătut toate nenorocirile. Orice accident de circulaţie se transformă în „dezastru”, peste tot se întrevăd semnele unui cumplit „haos”, vremea însăşi a luat-o razna, avem ba inundaţii catastrofale, ba călduri anormale, iar previziunile sunt sumbre, ne aşteaptă fenomene extreme, ger şi viscol etc., etc. Principala ambiţie, devenită un fel de fixaţie maniacală, a guvernului Cioloş pare a fi aceea de „a tăia pensiile şi salariile românilor”, după modelul Băsescu-Boc (nu contează că nu se taie nimic şi că, dimpotrivă, se respectă majorările salariale, important este de a picura în sufletele „românilor” picătura de otravă); se bate apa în piuă pe tema salariului minim, fără a se lua consideraţie argumentele economice elementare. Este un guvern hotărât să ducă o „politică de austeritate”, decretează ziariştii improvizaţi, „experţii” de circumstanţă, „maeştrii” respectaţi (Cristoiu, Bolcaş), avocaţii şi sociologii dubioşi abonaţi la talk-show-uri, o politică, evident, „comandată din străinătate” („Avem dovada!”, „Înregistrările care demască totul!” – cu astfel de anunţuri se face audienţă la RTV). Sunt invocaţi, cu fervoare cvasi-religioasă, „tinerii frumoşi şi liberi”, care ar fi profund dezamăgiţi de noul guvern; ni se spune mereu că strada pregăteşte ample mişcări de protest (e modelul patentat de Antena 3 în iarna lui 2012). Toate acţiunile guvernului sunt puse sub genericul „marea ciolaniadă” pentru a induce ideea că noii miniştri, mai hrăpăreţi decât cei care i-au precedat, vor să profite din plin de mandatul lor (idee debilă, întrucât cei din cabinetul Cioloş vin în majoritate din sectorul privat sau din structurile europene şi au o situaţie materială foarte bună, ieşind de fapt „în pierdere” din postura de miniştri). Suntem atenţionaţi că preţurile cresc, că toate alimentele se scumpesc şi, colac peste pupăză, carnea de porc va fi, probabil, infectată! Li se dă cuvântul unor „oameni din popor” (un pensionar din Vaslui, un tânăr „frumos şi liber” din Constanţa) care îşi strigă îngrijorările şi nemulţumirile. În fine (mă opresc aici, deşi ar mai fi multe de spus), e indusă ideea că guvernul e în criză, că poate cădea oricând, măturat de revolta străzii sau de voinţa politică a singurului mare partid care apără interesele românilor.

Această campanie este însă cu bătaie mai lungă. Ea pregăteşte terenul pentru anul electoral 2016, când partidele vor urmări să câştige capital politic şi nu vor mai arăta aceeaşi bunăvoinţă faţă de „guvernul de tranziţie”. PSD va fi, cu certitudine, tot mai agresiv şi va încerca să recâştige terenul pierdut. În consecinţă, va sabota guvernul Cioloş, cu sprijinul neprecupeţit al televiziunilor de partid. Să sperăm că Dacian Cioloş şi miniştrii său au nervii tari.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor