Proiect interesant, deocamdată

Aproape toate intenţiile din sportul ieşean, afişate la început de sezon şi bazate aproape exclusiv pe finanţarea de la Fundaţia Sportului Ieşean, au eşuat. Cu o singură excepţie, echipa de handbal masculin care are ca obiectiv promovarea în primul eşalon al ţării, iar obiectivul acesta este cel mai uşor de îndeplinit. Nu-i aşa? E vorba de o luptă pentru primul loc în grupă, cu o formaţie care n-are nicio şansă de a contracara (Farul Constanţa), în ciuda victoriei prea clare în faţa elevilor lui Florin Spiridon. De ce? Fiindcă autoritatea politică din Constanţa are de finanţat o echipă în Divizia Naţională şi nu are nevoie de două comprese la gât dacă gripa e uşoară.

Alte ţinte? Fotbal? Rugby? Baschet? Fotbalul este sportul preferat al primarul Mihai Chirica, în ciuda bârfelor privitoare la rugby. Plus că politica pumnului în masă nu are spor nici măcar în cel mai pacifist grup Zen.Ca dovadă, FSI a lăsat în sărăcie echipa de rugby, deşi Chirica are relaţii cordiale cu ex-managerul Dan Codreanu. La baschet, primarul are ambele fiice înscrise în echipele juvenile ale Soranei Gavrilescu, ceea ce nu l-a împiedicat să taie progresiv robinetul finanţării, până s-a ales praful de echipa de baschet feminin. În fine, fotbalul este întotdeauna treaba cea mai grea, prin prisma enormei popularităţi, numai că mai-măreţii din sportul ăsta s-au prea obişnuit cu epoca anterioară în care sportul cu balonul rotund trebuie să primească elogiile unui rege (iar restul, să se mulţumească cu firimiturile). Un rege rupt în turul pantalonilor, cu un şambelan adus din altă parte, dar asta e o altă discuţie. Chiar dacă, nu demult, a făcut istorie, geografie, geologie şi paleontologie, aducând Iaşul în premieră în Cupele Europene, pe bază de gemetele provenite de la caprele adiacente…

Nu despre fotbal, sau rugby, sau handbal este vorba în rândurile următoare, ci de baschet. Pentru că baschetul este singurul sport în Iaşi ai cărui diriguitori au bunghit câte ceva din aşa-zisele “hachiţe” ale lui Chirica. Şi a prezentat un proiect viabil, realizat de un fost jucător din Cluj (oraş care ne dă trei clase în materie de organizare sportivă), Dorin Augustin Şchiopu, împreună cu un coechipier al lui Moscalu şi Măgurean, fostul nostru coleg din breaslă, Gabriel Toma. “Ce-i mâna pe ei în luptă?, vorba poetului, în oraşul nostru cu sală de sport antediluviană? E o întrebare care a solicitat mult timp de gândire, însă e un adevăr cu iz de paradox ştiut, dar puţin exprimat. Că, imediat după fotbal, al doilea sport de echipă ca impact la publicul românesc este taman baschetul, in ciuda absenţei cronice a performanţei la nivel internaţional, în comparaţie cu handbalul. Dorin Augustin Şchiopu, venit dintr-o mişcare sportivă vie (în raport cu amorţeala noastră), nu a făcut altceva decât a realiza că adevărul acesta e valabil şi la Iaşi, chiar dacă nu ştia că în anul de vârf al baschetului ieşean (2000), sportul cu mingea la coş a atins în Polivalenta ieşeană, audienţa Penicilinei din vremurile de glorie, depăşind chiar popularitatea fenomenelor handbalistele Terom şi Mecon.

Ce vrea noua conducere din baschetul ieşean? Mâna întinsă la Primărie (FSI)? Da, şi “mâna întinsă”, însă nu “numai mâna întinsă”. Fără sprijin de la autorităţile locale nu se face performanţă la nivel înalt, însă Şchiopu & Toma au înţeles că numai cu mâna întinsă nu se poate rezolva mare lucru. Un început de departament de marketing, popularizarea echipelor de juniori ale Iaşului, câţiva sponsori punctuali, transformarea Politehnicii în magnet pentru toate speranţele din cluburile particulare (exemplu excelent şi pentru fotbal!), dar, mai mult decât atât, specularea pozitivă a interesului ieşenilor pentru baschet, sunt jaloane ale revoluţiei ieşene în acest sport.

Ehipa de baschet masculin are şanse mari de promovare. Pentru a se menţine acolo, are nevoie de o întărire substanţială a lotului. Echipa feminină are (ne)şanse mari de a retrograda. Ceea ce – conform spuselor recente ale primarului – înseamnă sistarea finanţării. Mingile următoare sunt în terenul lui Mihai Chirica.