Pur şi simplu, respect Marian Godină!

Poliţia joacă, împotriva propriilor intenţii şi de frica Facebook-ului, una din piesele ei de reabilitare publică. Să sperăm că nu rămâne izolată într-o categorie exotică şi imposibil de multiplicat. Pentru că nu a fost nicidecum intenţia şefilor de la Interne să transforme un simplu agent de circulaţie într-un erou public. Să ne amintim: zilele trecute s-a produs ceva incredibil. Agentul Marian Godină de la Poliţia Rutieră Braşov a reuşit să-l demită pe şeful său, chestorul Ioan Anton, nu invers.

Godină a trecut de la statutul de scriitor în timpul liber la omul care nu face pace cu sistemul. „Nu mai vreau poliţie, nu mai vreau nimic”, mărturisea pe Facebook atunci când, pentru o clipă, intenţionase să demisioneze în urma presiunilor şefului, numai să nu se lase călcat în picioare. Am urmărit, pas cu pas, „răzmeriţa” internă creată de poliţistul Godină la IPJ Braşov. A denunţat sistemul din interior, făcând publice presiunile şefilor de muşamalizare a încălcărilor legii. A declanşat solidarizarea celorlalţi poliţişti, sărind în ajutorul unui coleg cinstit, victima aceloraşi abuzuri. Aşa, pe neplanificate, micile revoluţii pot avea loc şi de jos în sus într-o structură militarizată.

Marian Godină este acel tip de om pe care evoluţionismul lui Darwin, în ţara unde sistemul te face sistematic praf, nu reuşeşte să-l explice. Unde s-a mai pomenit ca un agent de circulaţie să ştie să scrie altceva în afară de amenzi? Cărţi neplagiate mai precis. Cine a mai auzit ca un poliţist să devină un fenomen pe social media nu pentru că a fost prins în flagrant delict alături de nişte infractori, ci pentru că riscă totul pentru aplicarea legii? Cine a mai auzit ca la lansarea sa de carte, „Flash-uri din sens opus”, să ajungă şi un prim-ministru?

Toate astea nu aveau cum să fie închipuite de şeful său, imoral „evacuat” pe uşa din dos din Poliţie, prin schema pensionării subite. Semidoctul şi plagiatorul chestor (aşa cum chiar Godină acuză despre lucrarea de doctorat) îl muştruluia pe agentul care se apucase să scrie poveşti pe internet: „Băiatule, eu ţi-am zis că tu ai probleme grave. Ai citit vreodată din Freud? Tu ai un comportament de studiat de Freud. De ce te-ai apucat să scrii tu porcăriile alea? Închizi mizeria aia de pagină şi ştergi tot”. „Cine îşi pierde timpul să îţi citească ţie mizeriile? Îţi zic eu cine. Cefe late şi oameni fără carte, că un om serios nu citeşte aşa ceva”. Ca un dinozaur complet insensibil la bucăţile de meteorit ce-l loveau în cap, chestorul Ioan Anton se înşela. În România, reţelele sociale au anunţat de mult o nouă eră zoomorfică.

În orice moment, cu sute de mii de fani pe Facebook, probabil Godină ar împărţi ţara în două, dacă ar exista alegeri pentru funcţia de preşedinte al poliţiei. Pe de o parte, i-ar avea aprigi adversari pe unii dintre colegi, dedaţi din plin şi sistematic la „antenţii” şi muşamalizări cerute de şefi: ei sunt sistemul. Pe de altă parte, şi-ar găsi susţinători înfocaţi printre cei care s-au săturat de nebunia traficului din România, unde pe seama încălcării regulilor, pe ideea că legea nu-i aceeaşi pentru toţi, mor anual sau rămân schilodiţi pe viaţă mii de oameni.

Cum a reuşit? În poveştile lui Godină nu se ascunde doar gluma. Sub aparenţa umoristică, regăsim perspectiva din care poliţistul vede infracţiunea şi oamenii, mai precis cum gândeşte omul legii. Ceea ce nu putea să înţeleagă Moş Teacă de la IPJ Braşov este că Marian Godină a reuşit să facă un imens serviciu probabil celei mai detestate şi înjurate specializări: poliţia rutieră. A reuşit să umanizeze o instituţie opacă, spulberând stereotipul poliţistului şpăgar, pus doar pe vânătoare, nu pe prevenţie, semianalfabet şi grobian. A adus un capital pe care instituţiile îl capată de regulă extrem de greu. Respectul faţă de uniformă, corectitudine şi bun simţ.

Într-un fel, agentul rutier din Braşov este un caz excepţional, fiindcă astfel de revolte se termină tragic deseori. În câte dintre instituţii câte un Godină nu devine automat nebunul de serviciu, o figură luată în râs pentru că nu pricepe cum se învârte lumea?

Se poate şi altfel, stimaţi poliţişti. Cei care mai ştiţi să citiţi altceva decât amenzi şi procese verbale, urmăriţi-l în continuare pe Godină. Poate vă inspiră.