Reforma în viziunea PSD: atac la DNA şi la Codul Penal

Nu o să obosesc repetând: PSD este un partid nereformabil, din motive istorice şi de actualitate. Născut din minciună şi din manipulare, acest partid e urmărit de umbra păcatului originar. În ultimii 25 de ani, el e singurul partid care nu s-a reformat, întrucât nu şi-a propus niciodată. PSD a rămas încremenit în proiecţia anilor ’90, beneficiind de cultura politică a PCR, adaptată la Perestroika Iliescu, ce a fost pusă să lucreze pentru un regim semidemocratic de la periferia Rusiei, în care regulile sunt contrafăcute prin pârghiile unui partid supradimensionat, care dirijează o puzderie de partiduleţe, menite să facă impresie în afară şi să inducă în interior iluzia că România este o ţară democratică. Aceasta este toată reţeta “originalităţii” regimului Iliescu, de care PSD nu s-a dezis niciodată. Doar face parte din patrimoniul său, iar a se dezice de ea echivalează cu un act sinucigaş. Reţeta se aplică redundant: la sfârşitul tuturor alegerilor pierdute, PSD a clamat reforma, dar nu a întreprins nimic în acest sens. Truc comunistoid ieftin, menit să ţină în stare de minorat perpetuu democraţia şi să controleze poporul-masă. Odată focul de paie stins, PSD s-a repliat în jurul nucleului dur şi a sistemului baronal. Cine sunt aceştia? Uitaţi-vă atent la liderii lor: de la vârsta înaintată a majorităţi şi până conduita actuală, stilul politic şi modul de gândire, ei sunt moştenitorii PCR, adaptaţi după metoda răsăriteană patentată în Rusia, Belarus, Ucraina ori Republica Moldova, la economia sălbatică de piaţă, care a guvernat jaful populaţiei şi al bogăţiilor naţionale, precum şi sistemul oligarhic. În aceste condiţii, reformele democratice, atâtea câte am reuşit, s-au făcut de către alte forţe politice şi împotriva oligarhiei pesediste. Că lucrurile stau aşa o dovedeşte şi halucinanta reuniune a Consiliului Naţiuonal al PSD, de la sfârşitul săptămânii trecute. Tot ce are mai bun partidul s-a adunat – ne-am iluzionat unii – pentru a face o analiză a eşecului de la prezidenţiale şi a veni cu o nouă ofertă pentru România. Am sperat în recursul la raţiune, dar în realitate nu a fost decât o sfâşietoare jelanie a absolut tuturor baronilor locali şi centrali, de s-a auzit până la Moscova. Nu s-a tras nici o concluzie realistă cu privire la dezastrul electoral. S-a clamat reforma, la fel ca la Congresul al XIV-lea al PCR. Concluzie: reforma e pentru alţii, noi am făcut-o demult. Doar ne-am născut din revoluţie (?!) Unii lideri, precum Gheorghe Nechita, au făcut exerciţii de dedublare ce te duc inevitabil cu gândul la fatala moştenire comunistă: ştim că e dureros să trăieşti într-o ţară cu parchete şi DNA, dar trebuie să “transmitem un semnal că ne reformăm”. Aşadar, noi rămânem cum am fost, dar emitem mesaje de înnoire. În temenii lui nenea Iancu “să se reformeze, admit, dar să nu se schimbe nimic”. În ce lume trăiesc oamenii ăştia? E o certitudine: în lumea confuză de la începutul anilor ’90. Doar domnul Iliescu a lipsit din fotografia de grup, de teamă să nu strice… reforma. Putea să vină nestingherit în partidul rămas cum a fost, adică aşa cum l-a croit el.

Până aici, totul se înscrie în tiparul clasic, precum într-o poveste cu final aşteptat. Noutatea – absolut halucinantă (şi îmi măsor cuvintele) – este atacul furibund la Codul Penal, la DNA şi la ANI. Un baron clama revoltat: Codul Penal e opera regimului Băsescu, deci trebuie să-l distrugem, alături de întreaga sa moştenire. Aceasta este miza campaniei perpetue dusă de PSD şi oficinele Antena 3 şi România TV împotriva lui Băsescu. Să aneantizăm opera acestui regim, să creăm un curent de opinie faborabil, după care să ne facem mendrele. Au curs valuri de lacrimi din ochii plânşi ai baronilor, paralizaţi în deciziile lor de către parchete şi ANI. S-a condamnat cu mânie “zgomotul de cătuşe” (dixit penibilul răscroit Tăriceanu). S-a cerut eliberarea baronilor de spectrul cătuşelor.

Reuniunea Consiliului Naţional al PSD a fost un spectacol de lumea a III-a, de ţară colonială, ce nu-şi poate depăşi condiţia. Toţi liderii şi-au deplâns soarta nedreaptă. Primarul din Mizil (circumscripţia electorală a lui Adrian Năstase, dacă vă mai amintiţi), este emblematic pentru confuzia şi primitivismul liderilor acestui partid, care nu au înţeles nimic din istoria recentă, din integrarea în Uniunea Europeană, din plăpânda modernizare ori din lecţia ultimelor alegeri. Ipochimenul ne spunea cu toată sinceritatea că doar e în tradiţia noastră să te ungi cu miere atunci când eşti în fruntea bucatelor.

Nimic mai dezolant pentru scena politică a ultimilor ani. PSD e decuplat de ţară şi de viitorul ei. El este iremediabil înfeudat năravurilor care au fost pe punctul să ne arunce în afara lumii civilizate. Concluzia este logică: PSD, deopotrivă cu zestrea lui politică şi de gândire trebuie sacrificat, pentru ca România să aibă viitor. Vreau să fiu bine înţeles: prin “sacrificat” înţeleg să-l ajutăm să ajungă la un scor electoral de maximum 15-20 %. Şi ei vor avea de câştigat. Doar atunci se vor fi umanizat şi democratizat.

Mihai Dorin este istoric şi publicist