Sărbătoarea Vinului şi protestele

Gata, a venit toamna, vacanţa s-a terminat, aşa că la Chişinău s-a revenit la ritmul normal şi au reînceput protestele. Pornită iniţial ca un grup mic şi vioi, Platforma D.A. ("Demnitate şi Adevăr”) a reuşit să capaciteze frustrările societăţii din Republica Moldova – legate în principal de dispariţia unor sume foarte mari de bani din sistemul bancar de peste Prut – şi a demarat, aşa cum promisese de prin luna august, un miting-maraton fix în centrul Chişinăului, sub geamurile Guvernului.

Ocupaţi cu negocierile şi cu vacanţele de vară, politicienii din arcul guvernamental de la Chişinău au părut să nu pună mare preţ pe ţeava fisurată din care se scurgea, picătură cu picătură, nemulţumirea populară, aşa că şi-au văzut de ale lor sperând că problema se va rezolva, ca de fiecare dată, de la sine şi nu va fi nevoie de un instalator care să repare ceea ce s-a stricat în ultimii ani. Abia când s-a apropiat ziua de 6 septembrie (data programată pentru mitingul de protest, romantic intitulat de către D.A.-işti drept "Mare Adunare Naţională”, în amintirea clipelor de eroism din anii ’90) "împricinaţii” au realizat că picăturile strânse în ultima perioadă se transformaseră într-o inundaţie în toată regula, mii de oameni anunţându-şi prezenţa pentru a-şi manifesta frustrarea împotriva unui sistem parcă incapabil să iasă de sub apăsarea corupţiei.

Presa din Moldova spune că în acel moment, pentru a dezamorsa presiunea străzii, a apărut în scenă Vlad Plahotniuc, unul dintre liderii Partidului Democrat (un fel de Dan Voiculescu de Chişinău), cu un scenariu – după părerea sa – imbatabil. Inspirat probabil de anii în care tovarăşul Ceauşescu "dădea” discotecă gratuită în seara de Înviere pentru a întoarce tinerii din drumul spre Biserică, machiavelicul plan presupunea organizarea, în paralel cu mitingul de protest, a unui uriaş spectacol de muzică, chef şi voie bună, taman în celălalt capăt al oraşului, cu participarea a zeci de artişti de renume din Moldova, România şi Rusia, fix ce era nevoie pentru a momi tineretul doritor încă de vacanţe şi nu de proteste. În paralel cu promovarea intensă a acestui cal troian muzical, infanteria mediatică plahotniuciană (televiziuni, portaluri de ştiri, bloggeri angajaţi la număr de caractere distribuite pe internet sau analişti plătiţi, probabil, să intoxice talk-show-urile) a început lupta la baionetă cu ideea de miting împotriva corupţiei, întocmai ca tonomatele noastre de la Antena3 în vremurile lor de glorie: s-a ajuns până la lansarea de scenarii cum că mitingul cu pricina este organizat de către teroriştii din Donbas care urmăresc distrugerea statalităţii Republicii Moldova. Ce mai, dacii liberi şi ISIS-ul mai lipseau în tot acest peisaj şi am fi avut un miting "cu de toate”. Numai că, ghinion!: moldovenii o fi ei mai lirici, însă naivi – cu siguranţă – nu sunt, drept pentru care lumea a luat foc de la atâtea minciuni sfruntate şi, în loc de câteva mii, în Piaţă au fost câteva zeci de mii de oameni care au scandat împotriva guvernării. Mai mult decât atât, la sfârşitul zilei, nucleul dur al demonstranţilor a decis să rămână în Piaţă, în corturi, până când revendicările lor vor fi îndeplinite.

Am putea spune că la Chişinău a apărut o replică a Pieţii Universităţii din anii ’90 de la noi. Spre deosebire de istoria de la noi, peste Prut nu a apărut însă nici un Marian Munteanu care să gestioneze protestatarii, mişcarea D.A. având mai mult de 10 lideri simultan, fiecare cu doleanţele şi cu frustrările sale. Aşa că, pentru a mulţumi pe toată lumea, protestul D.A. (care durează, de altfel, şi în acest moment) şi-a stabilit nişte obiective majore, aşa cum îi stă bine oricărui grup decis să scrie istoria: de la cererea iniţială de demitere a Guvernului s-a ajuns, încetul cu încetul, la solicitarea demisiilor tuturor: a Preşedintelui ţării, a Preşedintelui Parlamentului, a Guvernatorului Băncii Naţionale, a Procurorului General, a Preşedintelui Televiziunii Naţionale, cred că doar doamna Ludmila, cea care vinde îngheţată în Parcul Central din Chişinău, scăpând de mătura aprigă a Comitetului Platformei D.A. 

"Pe cine punem în loc?”, s-a întrebat mulţimea. "Cum pe cine? Pe noi!”, au găsit repede soluţia liderii D.A.-işti. Drept pentru care s-a votat repejor o rezoluţie de autopropunere din care citez: "Cerem Consiliului Marii Adunări Naţionale să purceadă la edificarea unei mişcări politice de alternativă şi a unei liste nominale a unui guvern de încredere populară care să  utilizeze  instrumentariul  specific  luptei  politice pentru realizarea năzuinţelor poporului Republicii Moldovei  exprimate şi aprobate de Marea Adunare Naţională. (…) Noua mişcare politică şi Garnitura de guvernare emanate de Marea Adunare Naţională vor fi selectate pe baza principiilor de integritate, profesionalism şi transparenţă, elaborate şi testate de proiecte de genul «Moldova curată», «Parlamentul curat» şi de către presa liberă, care şi-a probat profesionalismul.”. Aşadar, ceea ce părea a fi iniţial o mişcare civică, cu scopul lăudabil de a trage un semnal de alarmă pentru direcţia înspre care (nu) se îndreaptă acum Republica Moldova s-a transformat, în realitate, într-o altă mişcare politică dominată de orgolii şi frustrări. 

După nici măcar două săptămâni de speranţă că lucrurile mai pot fi reglate în bine şi la presiunea pozitivă şi apartinică a străzii, societatea din Republica Moldova pare să facă un pas înapoi. Liderii D.A. s-au ales cu o rezoluţie pe care şi-o pot pune pe perete, în ramă, ca amintire a clipelor de glorie, însă au rămas în doar câteva zile fără o foarte mare parte dintre susţinători, oameni care îşi doreau să schimbe ceva în bine în societate şi nu să ia parte la un alt joc politic.

Profitând de autogolul societăţii aşa zis civile, Guvernanţii încearcă, subtil, să schimbe nuanţele protestului-maraton din aceste zile de la Chişinău. Peste mai puţin de o lună ar trebui să se petreacă unul dintre puţinele evenimente care uneşte pe toată lumea de la Chişinău, indiferent de vârstă sau etnie: Sărbătoarea Vinului. Însă, pentru o organizare reuşită a acestei Sărbători ar fi nevoie ca manifestanţii să elibereze, chiar şi numai pentru câteva zile, Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aşa că, profitând de faptul că lumea e mai curioasă de cum a ieşit vinul nou decât de politică, Premierul Streleţ, condus de bune intenţii, a tras aer în piept şi, cu curaj, le-a transmis el o solicitare celor care până mai ieri forţau uşile de la guvern pentru a-l demite: "Noi suntem deschişi să iniţiem un dialog pe revendicări concrete, pe domenii concrete, să stabilim o foaie de parcurs, ce avem de făcut cu toţii împreună, să cooptăm din rândul protestatarilor în diferite grupuri de lucru reprezentanţi care să monitorizeze aceste procese. Dar să permită să facem Ziua Vinului, Sărbătoarea Naţională a Vinului. E una din principalele noastre sărbători. E puţinul care-l mai avem”, a adăugat premierul. Probabil că, pentru prima dată după mult timp, Guvernul Republicii Moldova a fost în asentimentul tuturor din ţară. Iar dacă ne gândim că şi mulţi dintre cei care protestează din corturile amplasate în faţa Guvernului ar vrea să participe la o aşa Sărbătoare ("doar oameni suntem, înainte de orice”), iată că D.A.-iştii sunt acum într-o grea dilemă: să accepte sau nu rugămintea Guvernului pe care deja au declarat că nu îl mai recunosc?

Şi uite aşa s-a scris povestea unui protest care pornise cu şanse foarte mari, dar care, din lăcomie, s-a înecat taman înainte de a ajunge la desert. 

Radu Popescu este consultant politic în Republica Moldova