Savanţii închisorilor şi efectele asupra societăţii

Am aflat că există, totuşi, un câştig al celor 340 de lucrări ştiinţifice produse de intelectualii puşcăriilor în anul 2015. Mircea Badea s-a vindecat miraculos de intoleranţă la gluten datorită consultării cărţii „marelui” Gheorghe Mencinicopski, condamnat la opt ani închisoare în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare în interesul lui Dan Voiculescu. Badea, spre deosebire de tenismenul Novak Djokovici, coleg de suferinţă vindecat de un medic pasionat de tenis, a fost salvat in extremis de nişte revelaţii medicale avute în spatele gratiilor. Dacă nu este un efect placebo, parte a unei terapii de grup media, fără discuţie, avem „dovada” că, iată, literatura ştiinţifică scrisă în închisorile româneşti produce efecte asupra vuvuzelelor de la Antena 3. Exact aşa cum se spune în lege: „efecte benefice pentru societate”.

Despre restul operelor din cercul condamnaţilor antenelor nu ştim prea multe. Nu am aflat încă în ce măsură lucrarea lui George Copos „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI" poate duce la descoperirea urmaşilor lui Ştefan cel Mare ori ai lui Mihai Viteazul. Cu certitudine, la Antena 3, trebuie făcute nişte analize ADN. Există probabilitatea ca o spiţă a neamurilor voievozilor să ocupe vreun birou, să scrie ştirile de pe prompter. Totuşi, cea mai mare provocare rămâne ca Dan Voiculescu să descopere roata în cele opt cărţi produse în perioada detenţiei şi să vândă brevetul de invenţie unui mare producător auto din Statul Islamic. Un pas mic pentru un intelectual, unul uriaş pentru puşcăriaşi!

Pledoarii de tipul celor furnizate de Mircea Badea, teorii despre principiul reabilitării prin muncă intelectuală a corupţilor, vocaţii academice descoperite subit printre patroni de cluburi de fotbal sunt efectele unei portiţe în lege create deliberat. Această parodie sinistră, tolerată nejustificat, trebuia să înceteze de mult, dar nu a fost posibil până la actualul ministru al Justiţiei.

Lucrătura „reabilitării” prin scris ştiinţific a fost concepută sub bagheta lui Victor Ponta. Valul de condamnări în justiţie acumulase în 2013 o presiune imensă pentru inventarea unor căi de scăpare a gulerelor albe. Atunci, în Parlament, s-au propus cele 30 de zile scutire de pedeapsă pentru fiecare contribuţie ştiinţifică. Fără norme de aplicare, s-a constituit ad-hoc o industrie intelectuală la negru, cu pseudo-profesori gata să se înhame, pentru trei parale, la opera de salvare rapidă din închisori a unor figuri detestabile. Într-un mediu în care colcăie şi este tolerat plagiatul, cu doctorate la kilogram, în universităţi unde aplicarea programelor antiplagiat a fost sistematic amânată, nu este de mirare că s-au găsit suficienţi „binevoitori” să sară în ajutorul lor. Unii hoţi au sărit în ajutorul altora. Nu doar corupţia este transpartinică, ci şi „ştiinţa” a devenit universală, la îndemâna oricărui politruc.

În condiţiile slabei recuperări a prejudiciilor, când mulţi păstrează ce au furat, închiderea unei portiţe de evadare este binevenită, dar nu suficientă. Trebuie cercetate condiţiile în care s-au produs şi au fost omologate lucrările, procedura de ştergere a sutelor de luni din pedepse. Este o chestiune în sarcina DNA, dar şi a universităţilor ce tolerează cadre didactice care au acordat recomandări şi au atestat relevanţa lor academică. Pentru a înţelege magnitudinea aberaţiei, trebuie să o ipostaziem în alte societăţi. Cum ar fi ca la Cambridge, Stephen Hawking să-l recomande pe Terry Adams, unul dintre faimoşii interlopi britanici, condamnat pentru evaziune, drept un cosmolog talentat? Păstrând proporţiile, în România s-a putut.