Scrisoare

Prea puţin stimaţi pămpălăi şi pămpăloaice,

Înainte de a vă duce la vot, m-am gândit să vă scriu, cu toate că am puţine speranţe, aproape de zero, că mă veţi înţelege, căci gradul vostru de înţelegere este acela al unui papagal învăţat să înjure ca şi stăpânii săi. Ştiu că bruma de gândire pe care aţi avut-o s-a topit în cazanul cu fiertura călduţ-leşioasă politicianistă varaniană şi ghiţăliană, o supă încălzită şi reîncălzită mereu pentru cei cu fontanela încruzită ca voi, supă pe care o hăpăiţi zi de zi. A fost prea greţos potolul ăsta amestecat cu minciună, cu ticăloşie, cu fariseism şi manipulare, ca să-i puteţi face faţă! Pe scurt, nu vreau să vă clintesc coaja groasă de igrasie din cap şi nu vreau să vă dovedesc că sunteţi pămpălăi. Aş vrea însă, bieţi pămpălăi, să am satisfacţia ca, măcar în al doisprezecelea ceas, să văd că vă treziţi şi că ziceţi ca Tudor Postelnicu (ţineţi minte? demnitarul ceauşist): „Am fost un dobitoc”. Ştiu că e o satisfacţie meschină, de nătâng, fiindcă şi eu am început să mă molipsesc de nătângia voastră, dar la altceva nu mai pot nădăjdui din partea voastră.

N-am să vă arăt, nedragi pămpălăi şi pămpăliţe, ceea ce se vede de la o poştă: că ceea ce au făcut rău cei dinainte, cei de acum fac înzecit şi însutit mai rău, că ceea ce au făcut bine cei dinainte, cei de acum distrug. Dar nu am să mă apuc acum să compar, că tot degeaba, tot nu veţi pricepe. Căci în douăzeci de ani şi mai bine am ajuns să vă cunosc stupizenia amestecată cu ticăloşie interesată şi nu îmi mai fac iluzii (ştiu bine că vorbele mele vor deranja pe cei de la ziarul care îmi tipăreşte „opiniile”, ziar care, nu-i aşa, ca orice ziar, trebuie să fie optimist, să „gândească pozitiv”. Dar să mă lase să-mi spun oful, că mă sufoc). N-am să vă scot în evidenţă măreţele nerealizări ale guvernului pontilist (pointillist mai degrabă, că al dracu de bine se mai pricep ăştia să vopsească „impresionist” lucrurile), minciunile, mânăriile, şpăgăreala, penalitatea, manipularea, mitocănia stângii de la putere, stânga legitimă şi continuatoarea de drept a naţional-comunismului ceauşist.

Citeam deunăzi afirmaţiile cuiva, cum că este nevoie de o mişcare de stânga în România. De ce „stângă” mai este nevoie, Doamne apără şi păzeşte!, odată ce tot „spectrul” politic românesc se limitează la diverse nuanţe de roşu!? În rest sunt doar câteva epave de dreapta, rămăşiţe paradite ale unui mare partid de dreapta. Plus câteva enclave, care ţin linia şi mintea dreaptă ale unei intelectualităţi nepervertite şi „necorecte” şi necorectate politic.

Deloc dragi pămpălăi şi pămpăliţe, nu am să îmi mai bat capul să vă dau în vileag marionetele politice care vă mânuiesc, biete marionete ticăloase care, la rândul lor, sunt mânuite din culise de alţii, cei care conduc din umbră ţara şi care au interes să vă ţină proşti. Cu cât ştiţi mai puţin, cu atât e mai bine pentru ei, cu atât mai uşor vor pune gabja pe resursele ţării, din care vă vor da apoi şi vouă cu linguriţa, ca pe anafură. Anafura natântocilor! Este inutil să vă arăt cu degetul pe Mickey Mouse-ul care a ajuns ca păduchele în frunte nu pentru merite personale, ci pentru înclinaţia sa nativă spre minciună, „calitate” apreciată la superlativ de mânuitorii de care vă vorbeam. Şi minte la orice oră, cred că şi-n somn, cu naturaleţe şi cu zâmbetul pe buze. Nu se remarcă prin nimic altceva, prin nimic constructiv, nu a făcut nimic, nu a schimbat nimic. Aaa, ba da! Se remarcă printr-o bădărănie a replicilor perfectă (aici nu-l întrece nici un cocălar de Ferentari!), printr-un plagiat pe care-l bungheşte şi un elev de şcoală primară (dar nu tu, pămpălăule!) şi printr-o suspiciune de crimă.

Dar degeaba vă spun vouă, pămpălăilor! Voi vă încleiaţi minţile în balele puturoase emise de marile reptile, Varanul şi Ghiţăul, cu oştile lor de duhuri necurate publicistice. Susţineţi până în pânzele albe idei găunoase, căci voi nu gândiţi, voi preluaţi şi repetaţi ce vi se spune, ce vi se inoculează: că Băsescu e duşmanul poporului şi strică imaginea României, la fel ca Monica Macovei, o procuroare ceauşistă rea şi pârâtoare la UE; că lui Răzvan Ungureanu îi place traiul bun cu vită argentiniană maturată, cu alifii şi unguente; că Boc e-un pitic slugarnic; că Elena Udrea e o femeie fără suflet, care a furat 4 miliarde de euro pentru a-şi cumpăra pantofi şi genţi şi care, vai! sare cu paraşuta; că CCR, ÎCCJ, CSM, DNA, ANI sunt instituţii băsiste etc. Dar, în acelaşi timp, înglodaţi în astfel de prostii mincinoase, nu observaţi, pămpălăilor, lucruri esenţiale: că guvernul lui Mickey Mouse a dus la unele din cele mai mari preţuri la benzină şi motorină din Europa; că avem cel mai mic salariu minim din UE; că suntem pe primul loc la numărul de taxe plătite de firme (39); că de fapt nivelul de trai scade dramatic din zi în zi. De ce nu vedeţi lucrurile acestea? Din prostie şi dintr-un dram de ticăloşie? Din dorinţa de-a vă ascunde propriile mici mizerii, propria dorinţă de câştig fără muncă, propriile nerealizări, propria lipsa de educaţie? Sau din dorinţa de-a nu recunoaşte nici un singur amănunt care de fapt v-ar face responsabili pentru starea de lucruri din ţară. Cel mai vinovat nu este ticălosul care profită, principalii vinovaţi sunt cei care-i acceptă ticăloşiile, pentru a masca propriile ticăloşii şi nimicnicia caracterului.

Nestimaţi pămpălăi, binele nu va veni, deşi Băsescu nu va mai fi. Băsescu nu va mai putea fi făcut răspunzător, iar binele tot nu va veni. Nu numai că binele nu va veni, dar răul va deveni tot mai evident. Nu că acum n-ar fi vizibil. O perioadă, cei mai pămpălăi dintre voi vor mai putea să fie purtaţi cu zăhărelul de Mickey Mouse şi de oamenii lui: că, vezi Doamne, greaua moştenire care persistă, că schimbarea nu se petrece peste noapte, c-o fi, c-o păţi. Dar până la urmă şi cei mai pămpălăi dintre voi vor realiza că tromboneala cu Băsescu nu a fost altceva decât doar o gogoriţă pentru fraierit proşti şi pentru câştigat timp. În acel moment cei mai mulţi dintre voi vor avea revelaţia postelniciană: “Am fost un dobitoc”. Dar nu veţi fi convinşi cu totul. Veţi continua la nesfârşit să găsiţi scuze şi daţi vina pe unul sau pe altul. Însă fără prostia voastră ei nu ar fi existat.