Caută 
3 MIN
* Multe dintre expresiile populare sunt figuri de stil (de pildă, hiperbole), aşa că nu trebuie să le luăm ca atare. Având în minte o hiperbolă din strămoşi şi ascultând declaraţiile din ultima vreme ale unor politicieni aflaţi pe la vârful parlamentului şi guvernului, ar trebui să ieşim din casă cu leucoplast pe tălpi şi încotoşmănaţi ca de Bobotează, să privim copiii cum patinează, maşinile cum alunecă pe carosabil şi gospodarii cum sparg ţurţurii de la streaşină, să nu cadă în creştetul trecătorilor. Din câte simţim pe pielea noastră, totuşi, n-au îngheţat apele, conform vorbei din popor, ci e cald, a fost caniculă…
* Am avut parte de o iarnă blândă ca o toamnă mai zburlită, o iarnă cu Revelionul în pardesiu, un sezon rece în care şubele groase şi căciulile de blană au rămas în ladă, la naftalină, dar înainte de ea au fost ierni trecute cu greu, prin nămeţii până la hornul casei, pe cărările săpate prin troiene până la bufetele comunale, ierni în care românii dârdâiau sub plapuma de peste paltonul de peste trening (luat şi el deasupra pijamalei de peste cele trei izmene suprapuse) şi înveleau cu pături şi ţoale vechi caloriferele, să nu crape. Unii dintre cei care visau atunci să vină vara se fac acum că au uitat şi se plâng de zăduf (dar nu deschid geamurile, că se tem de curenţi – am scris în textul de ieri despre faptul că doar pe la noi există frica de aer în mişcare)…
* Istoria ne arată că e mai greu să te lupţi cu căldura decât cu frigul: strămoşii din peşteri au învăţat să facă focul şi i-ar fi durut la bască, în iernile reci, dacă ar fi fost inventate băştile. Focul se făcea şi se întreţinea uşor, că găseai peste tot surcele, găteje, răgălii, trunchiuri, crăci, chiar colegi de trib mai nesuferiţi. Existau şi blănuri de diverse animale (acum dispărute), pe care respectivii strămoşi le trăgeau pe ei în caz de răcoare; de-abia când dădea căldura începeau problemele… Pesemne că aşa au fost inventate aparatele de tuns şi ras: de unii troglodiţi care au vrut să scape de părul mare de pe trup, care ţinea cald pe caniculă. Bănuim că la fel s-o fi descoperit şi igiena corporală, după ce primii strămoşi s-au băgat într-o apă să se răcorească şi au văzut peştii ieşind la suprafaţă, ucişi de poluare.
* Cu timpul, nişte creiere mai zbârcite, mai puţin netede ca mingea, au izbutit să păstreze frigul iernii pentru a îmbuna canicula verii: primele beciuri cu gheţării au permis dezvoltarea industriei producătoare de răcoritoare, de la îngheţată şi cico la, evident, şpriţ de vară până-n seară. Un metru cub de gheaţă în pivniţa omului ajuta mult gospodinele, că puteau păstra la rece mâncarea. Aceeaşi gheaţă care a conservat perfect trupul lui Ötzi ("Omul din Hauslabjoch", "Homo tyrolensis" ori "Omul Gheţurilor", cum vreţi să-i spuneţi) a permis unor personaje să fie şi astăzi, după atâtea decenii (secole?), invitate pe la diverse televiziuni, deşi mulţi s-ar fi aşteptat să le vadă mai degrabă formele păstrate în roci calcaroase…
* Am remarcat o chestie: pe vremea lui Ceauşescu, foarte mulţi se plângeau că n-au căldură în locuinţe, iarna, dar pe prea puţini i-am auzit plângându-se, vara, de căldură. Confortul era ceva ce ţinea doar de sezonul rece, în care căldura era o necesitate: răcoarea pe caniculă apărea doar în vis, sub formă de bere rece de la alimentară, cumpărată fără coadă, fără şpagă la vânzătoare şi fără urme de ulei în sticle. Aparate de climatizare se vedeau doar prin serialul "Dallas" şi nimeni nu ştia ce-s alea, cei mai mulţi credeau că sunt dulăpaşe cu băuturi. O fi şi acesta un motiv pentru care poporul s-a revoltat într-o iarnă: vara avea căldură şi apă caldă (pe ţeava de rece), iar de la toropeală scădea şi pofta de mâncare. Plus că erau sifoanele ieftine! Vom mai scrie despre caniculă, că vara va fi lungă şi nici măcar n-am ajuns la solstiţiu. Pe curând, aşadar!
