Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Şeicii handbalului mondial

GALERIE
gin200
  • gin200
- +

Naturalizările pe bandă rulantă au făcut naţionala din Qatar o forţă în acest sport. Când va veni vremea să ne întoarcem în lumea bună a handbalului, ce tablou vom găsi acolo?

De o bucată mare de vreme pe ai noştri români nu-i mai interesează - în mare majoritate - handbalul masculin, disciplină în care predecesorii din generaţiile de aur, cuceriseră patru titluri mondiale: 1961, 1964 cu generaţia lui Redl, Moser, Ivănescu, Hnat etc., 1970, 1974 cu Penu, Gaţu, Gruia, Gunesch, Birtalan şi... apoi căderea inevitabilă. Ultima medalie: 1990. Ultimele calificări 2009, 2011. Locul 15 acum şase ani, cu o victorie în meci decisiv contra Rusiei, locul 19 acum patru ani, când am eliminat Rusia în preliminarii. Aproape că nu mai ştim că suma de patru titluri supreme reprezintă (încă!) un record al Campionatului Mondial, performanţă egalată doar de Franţa şi Suedia. Ruşii, “finii” noştri nu cu mulţi ani în urmă, au şi ei trei titluri mondiale, ultimul în 1997. Au ajuns şi la ediţia care se desfăşoară acum şi au reuşit să învingă Bosnia&Herţegovina în marele derby pentru locurile 19-20. Tot e ceva, în raport cu epigonii lui Moser şi Gaţu care au ajuns în ultima oală valorică a handbalului european, alături de Liechtenstein şi Kosovo şi primul pas spre revenire este ieşirea urgentă de acolo.

Descreşterea gravitaţională a handbalului masculin românesc nu mai miră pe nimeni şi, în loc de a crede vre o fărâmă din promisiunile de relansare ale relativ-noului preşedinte Alexandru Dedu, românul mioritic aşteaptă din an în an translaţia regresiunii şi în sectorul feminin, acolo unde, volens-nolens, mai existăm, chiar dacă ne cramponăm de locuri nouă sau zece, chiar dacă există speranţa unei noi generaţii de aur la nivel juvenil. Însă, într-adevăr, handbalul masculin cel mare pare a nu mai interesa în România decât pe cei din interiorul fenomenului. Campionatul Mondial este transmis de DolceSport, dar puţini sunt interesaţi.

Totuşi, dacă ne uităm puţin la meciuri sau măcar pe rezultate, avem motive de şocuri. Naţionala Qatarului a ajuns în semifinale, acolo unde au mai pătruns doar Spania, Franţa şi Polonia. Nici urmă de Danemarca, nici de Suedia sau Germania, nemaivorbind de Rusia şi clasica buturugă mică, Islanda. Este drept că acest şeicat din Golful Persic a primit organizarea competiţiei, e drept că gazdele au şi sprijinul publicului şi oleacă de atenţie din partea arbitrilor (în cazul de faţă, chiar oleacă mai multă), dar o echipă care are ca “personal best” un loc 16, e greu de imaginat pe podium, cât ar fi ea de gazdă. 

Păi, dacă are cineva curiozitatea să se aplece peste lotul Qatarului de la această competiţie supremă, ar vedea că numai un singur jucător este get beget din zonă, restul sunt francezi, spanioli, egipteni, tunisieni şi o droaie de sârbi şi croaţi. În concordanţă deplină cu politica sportivă a petrodolarului din monarhiile mai luminate din zonă şi handbalul qatariot a importat (şi naturalizat) la greu. Fenomenul nu-i chiar necunoscut, a apărut şi în atletism, cu sprinteri caraibieni şi alergători de fond africani, ba chiar şi în fotbal. Naţionala Bahrainului a făcut baraj de calificare la Cupa Mondială cu o echipă zumzăind de brazilieni naturalizaţi pe rupte. Ba mai au şi tenis de masă, la fel ca şi europenii, evident cu chinezi naturalizaţi. Şi chiar ne întrebăm, deşi este cam timpuriu, cum va arăta oare echipa de fotbal a Qatarului la Cupa Mondială din 2022?

Deocamdată, Qatar este în semifinale la Campionatul Mondial masculin de handbal şi specialiştii susţin că are şanse mari de a ajunge chiar în finală, chiar dacă Polonia nu este o buturugă mică aşa cum se mai crede pe ici pe colo.

Totuşi, deocamdată, aşa cum am spus la început, sportul acesta înseamnă dureros de puţin în România pentru a ne simţi frustraţi de fenomen. Deocamdată, ştim bine că o revitalizare în acest domeniu necesită schimbări de strategii şi acestea au nevoie de timp. Deocamdată, graţie tradiţiei islamice, nu vom avea concurenţă din zonă prea curând şi în partea handbalului feminin.

Numai că în handbal, ca şi în alte sporturi, astfel de mutaţii, până mai ieri aberante, continuă să apară. Argentina şi Brazilia au început să aibă şi în handbal veleităţile din fotbal. Naturalizările continuă pe bandă rulantă, falsificând tabloul valorilor naţionale şi, în secolul post-industrial în care trăim sunt aproape imposibil de oprit. Şi mai apoi, când va veni vremea aceea să ne întoarcem în lumea bună a handbalului ce tablou vom găsi acolo?

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri