Senzaţional! Secretele agenţilor secreţi!

* Situaţia este care este (vorba unui clasic în viaţă), sunt probleme cu refugiaţii, cu apa de pe Marte, cu maşinile VW (chiar, oare prin ce diferă şmecheria pusă de firmă, ca să fenteze testele, de magneţii pentru furat la contor?) etc. Ar fi cazul să nu ne pese, fiindcă există undeva (nu-i aşa?) nişte oameni care au grijă de noi şi ne păzesc din umbră: ei, agenţii secreţi, sub acoperire sau nu. Cel cu care stăm de vorbă ne va dezvălui câteva secrete din activitatea sa secretă; pentru a fi sigur că nu-i divulgăm identitatea şi-a pus pe cap o pungă de supermarket, în care a făcut o gaură, ca să fumeze şi să mai ia câte o gură de lichid secret din pahar:

– Întâi de toate, cine sunteţi? Asta, desigur, dacă nu-i secret…

– Sper că nu vreţi şi PIN-ul de la card! Între noi, spuneţi-mi Zero-Zero-etc.

– Doi de zero în faţă înseamnă că puteţi ucide în misiune, ca James Bond?

– La noi, primele două cifre arată realizările. Colegul 007, ca James Bond, este numit aşa ca să-l facem de râs: 007 e nota de la ultimul test de evaluare, a luat şapte puncte din o sută.

– Folosiţi un dispozitiv special, care vă îngroaşă vocea, să nu fie recunoscută?

– Sunt cam răcit…

– Punga de pe cap nu vă incomodează?

– Acum sunt sub acoperire; ştiţi, nu stăm prea bine cu fondurile…

– E greu să lucraţi sub acoperire?

– Vara, când cu căldurile, năduşeam sub acoperiri de ne lua naiba! Câţiva agenţi secreţi au căzut din picioare, i-au dat şi la televizor! Toamna nu-i ca vara, e bine. Depinde şi de acoperire, cât de groasă e…

– Ce acoperire aţi avut vara, ne puteţi spune?

– Acoperire de veveriţă. Un costum mare, din burete, cu coadă stufoasă. Stăteam în el şi împărţeam pliante, reclame la alune.

– Şi, între timp, pândeaţi o reţea de terorişti sau aşa ceva, nu?

– Pândeam mai ales să nu mă tragă copiii de coadă.

– Folosiţi deghizări, aveţi bărbi şi mustăţi false, măşti din cauciuc?

– Băşti, le tragem pe ochi, să nu ne recunoască nimeni. Sunt şi măşti, dar mi-e nu ştiu cum să plec în misiune cu mască de iepuraş…

– Spionii moderni au pantofi cu lamă de cuţit, ceas cu laser, aparate foto cât un inel, pentru pozat documente secrete. Dumneavoastră aveţi?

– Ei au ceasuri cu laser cu rubin, noi avem doar ceasuri cu rubin. Nu-s bani de lasere, dar suntem mulţumiţi de ceasuri, arată ora, iar cu catarama de la curea se pot desface sticle.

– Pantofi cu lamă de cuţit?

– S-au interzis, că i-au ieşit lamele unui coleg în misiune şi le-a tăiat încălţările la toţi din autobuz. Păcat, erau buni, folositori…

– V-au salvat viaţa deseori, nu?

– Buni, folositori în concediu, că aveau lamă de cuţit, tirbuşon, desfăcător de bere, scobitoare şi şurubelniţă!

– Ce dispozitive speciale mai are agentul secret de la noi?

– Are mintea ascuţită şi a învăţat să se descurce. Am avut, pe vremuri, aparate de pozat documentele secrete ale duşmanilor, dar s-au terminat microfilmele şi nu se mai fabrică.

– Şi cum vă descurcaţi?

– Am un aparat foto de jucărie, din punga de pufuleţi: îl umpli cu apă, apeşi pe un buton şi stropeşte. Bun pentru documentele secrete inamice, că le udă şi li se întinde cerneala, le strică de tot.

– Aveţi maşini modificate, care pot fi pornite şi folosite doar de şoferii lor, cum are James Bond?

– Chiar şi a mea e aşa, doar eu o pot porni, că altcineva nu ştie cum să-i tragă de două ori cu ranga în carburator şi să-i lege sârmele de sub volan.

– Sunteţi agenţi secreţi: pe colegii de serviciu îi cunoaşteţi?

– Când credeam că am ajuns să-l cunosc pe unul, că mergeam la băut şi la meci cu el, chiar i-am propus să-mi boteze copilul, să fim cumetri, am aflat că, de fapt, era sub acoperire, că nu-i plac meciurile, nu bea alcool şi că nu-i bărbat de 50 de ani, cum credeam, ci domnişoară de 28, sub acoperire!

– Şi ce-aţi făcut când aţi aflat asta?

– Eu, nimic. Nevastă-mea a spart prin casă şi s-a mutat la părinţi, fiindcă am fost deseori în misiune cu colegul, am dormit şi în aceeaşi cameră de hotel…