Caută 
3 MIN
* Am pomenit recent (vineri, dacă nu ne înşelăm) despre sistemul de sănătate de pe la noi, care nici nu merită numele ăsta, fiindcă un sistem înseamnă un set de componente care interacţionează sau sunt interdependente, formând un întreg, iar la noi numai întreg funcţional nu-i sănătatea! De fapt, e drept că bolnavii dorm câte doi în pat, dar aşa se mai încălzesc şi ei, e adevărat că medicamentele sunt scumpe şi se scumpesc, dar aşa mai evită lumea să facă abuz de ele şi mai dă ocupaţie vânzătorilor de ceaiuri medicinale, este o realitate faptul că mulţi medici sunt prost pregătiţi, iar alţii cer o şpagă cât clinica, însă doar aşa vor avea grijă românii de ei, să nu ajungă, cumva, pe mâna lor.
Acum e perioada dintre iarnă şi încălzirea definitivă, o perioadă în care viruşii stau la pândă şi sar în cetăţenii care pleacă de-acasă îmbrăcaţi gros, iar la prânz năduşesc şi se dezbracă mai mult decât ar fi normal pentru temperaturile din acest interval de prognoză, vorba prezentatorilor meteo: este sezonul virozelor şi al gripelor…
* Deşi în ţară au mai fost cazuri de gripă (să-i zicem) porcină, medicii tot nu-şi pot explica un fenomen numit Viorel Cleşte. El a prezentat primele simptome în ziua de Crăciun, după ce a petrecut la cumătrul Benone: ochi roşii, mers împiedicat, incoerenţă în vorbire, tulburări de vedere. Dimineaţa, starea i s-a agravat: durere de cap, greaţă, ameţeală, gură uscată, paloare etc. După încă o zi, era vindecat. A petrecut de Revelion la acelaşi cumătru: primele simptome au reapărut, iar de Sfântul Vasile se simţea la fel de rău ca după Crăciun, dar pe 3 ianuarie s-a făcut bine. Cumătrul Benone se numeşte şi Ion: seara, la onomastica lui, simptomele au revenit. Dimineaţa, Viorel era tot ca după Crăciun şi Revelion, iar pe 9 ianuarie se simţea din nou minunat. De atunci, bietul a mai trecut prin stări asemănătoare; ultima dată pe 9 martie, când a fost în vizită la acelaşi cumătru, pentru a respecta tradiţia… Cercetătorii cred că e vorba despre un virus ciudat, necunoscut, pe care Viorel îl ia din casa cumătrului Benone; totuşi, unii oameni de ştiinţă nu sunt de acord cu confraţii lor, argumentând că pacientul a trecut prin aceleaşi stări şi în zilele de leafă, când nu s-a întâlnit cu cumătrul.
* Şi micuţul Stelian Melc s-a îmbolnăvit. El e bucuros că s-a îmbolnăvit, fiindcă nu mai merge la nesuferita aia de şcoală; pe de cealaltă parte, el nu este bucuros că s-a îmbolnăvit, fiindcă de câteva zile încoace nasul nu-i mai tace, ci îi curge ca un robinet cu garnitura tăiată. Comparaţia cu robinetul şi garnitura a fost făcută chiar de tatăl său, instalator şi meşter bun, dar cu darul suptului (aşa că nu prea aduce acasă din eventualele ciubucuri, deci nu are bani pentru a-i cumpăra copilului nici măcar batiste, darămite medicamente). În urmă cu câteva zile, din cauza nasului fără frână al micuţului Stelian (care nu mai are în ce să şi-l sufle, aşadar îl lasă să curgă pe unde se nimereşte), tatăl a alunecat pe linoleumul ud şi era să-şi spargă capul. Iată de ce el a trecut la soluţii radicale, specifice profesiei sale de bază: i-a înfundat nările copilului cu câlţi şi cepuri de lemn bătute cu ciocanul! De atunci, micuţului Stelian nu-i mai curge nasul, dar a început să se umfle ca un balon…
