Teleormanistan

Evrei, la o parte! Francezi, faceţi loc! Dacă ar fi să gândim exact în grilele de xenofobie susţinute de PSD în campanie, am fost daţi pe mâna… musulmanilor. Doamna Sevil Shhaideh, propunerea de prim-ministru, de confesiune musulmană, este un şoc cultural care va anima agenda publică în perioada următoare. După ce întărâţi lumea şi otrăveşti minţile cu stereotipuri identitare negative, să faci brusc o rotaţie cu 180 de grade spre multiculturalism este, pe lângă o evidentă duplicitate şi dovadă de machiavelism, o formă de a-ţi tăia singur craca de sub picioare.

Dacă nu ar fi fost campania împotriva evreilor, a lui Soroş, a francezilor Julien şi Clotilde, ar fi fost ceva extraordinar să avem un preşedinte protestant luteran şi un premier musulman într-o ţară covârşitor ortodoxă. Acum a devenit o chestiune internă culturală în PSD. Deruta trebuie să fie mare la baza partidului. Un cetăţean de confesiune musulmană într-un partid care a cântat în struna ortodoxiei etniciste e ceva ce se digeră cu greu. PSD a construit cu migală alături de aliaţi fabricaţi (PRU) sensibilităţi politice periculoase pentru a câştiga puterea şi tot el s-ar putea să le deconteze, fiindcă odată demonii treziţi nu se astâmpără de la sine. Deocamdată, netul s-a umplut de glume, de poze photoshopate cu burka, cu mesaje în arabă. Dar fondul lor de intoleranţă este acelaşi pe care s-a clădit şi campania împotriva evreilor miliardari ori a francezilor „impuşi” de la Bruxelles.

În fine, n-am crezut că în ziua desemnării premierului vom vorbi de o chestiune culturală înaintea uneia despre stat de drept. Un singur plan ne vine în minte: Sevil Shhaideh, propunerea de prim-ministru, este noua Maria Vlas, fostul administrator pus de Sorin Ovidiu Vântu la FNI. O marionetă plasată în locul păpuşarului, în cazul ăsta să-i ţină locul cald până va fi modificată legea care nu-i permite deocamdată să acceadă în funcţie. Nu există niciun fel de aşteptări din partea unui fost subaltern credincios al celui mai infracţional tandem de baroni din ţară: Nicuşor Constantinescu-Radu Mazăre. Are profil de executant ţinut în lesă cu niscaiva dosare, prin urmare Dragnea nu poate fi luat prin surprindere de apariţia unui pol de putere în partid.

Cu Sevil Shhaideh avem, de fapt, un guvern interimar, întrucât partidul a anunţat că nu renunţă la „proiectul Dragnea”. Ce viaţă va avea? Până când PSD va reuşi să schimbe legislaţia, prin activarea Avocatului poporului, Victor Ciorbea, judecarea contestării legii legii 90/2001 (care interzice unui condamnat penal să fie membru al Executivului) la CCR, unde PSD are acum majoritatea. Sunt premise ca totul să meargă uns şi din primăvară să-l avem la Palatul Victoria.

Dar ce se întâmplă dacă Dragnea încasează o nouă condamnare, cu executare? Ce variante de lucru mai există? Limita este doar cerul…PSD-ALDE a interpretat votul din 11 decembrie ca pe un mandat popular de renunţare la campania anticorupţie şi la criteriile de integritate, deşi nicăieri în program nu scria despre aşa ceva. Când PSD anunţă schimbarea criteriilor de integritate pentru accesul unor persoane în funcţii publice, România trebuie să se pregătească de „furtuna perfectă”. PSD, dar mai ales Liviu Dragnea, se află într-un stadiu de surescitare cum nu am mai văzut din zilele de glorie ale USL. Şi dacă ar fi acuzat de omucidere nu ar pregeta să desfiinţeze articolele din codul penal care ar incrimina-o sau să dea pur şi simplu o amnistie. Dosarul de abuz în serviciu şi instigarea la fals intelectual pentru care Dragnea este judecat la ICCJ este, prin urmare, un mizilic. În fond, mandatul de deputat al lui Dragnea a fost validat încălcându-se regulamentul Camerei (unde se prevede invalidarea unui deputat condamnat pentru infracţiuni electorale), iar liderii grupurilor parlamente au fost aleşi Şerban Nicolae şi Eugen Nicolicea, doi specialişti în lovituri juridice de stat. Să vedem şi „surpriza” de la Ministerul Justiţiei. Astrele penalilor par să se fi aliniat cu acelaşi Tăriceanu la şefia Senatului proclamând că a venit „momentul să se asculte de votul românilor în loc să se asculte convorbirile telefonice”.

Se anunţă zorii unui regim foarte personal în România. Modificarea sau încălcarea succesivă şi cumulată a legislaţiei existente pentru accederea la putere a unui om este un grav atac la democraţie şi un pas de aliniere la regimurile iliberale care răsar ca ciupercile după criză în Europa. Teleormanistanul se construieşte plecând de la o dorinţă patologică de putere, fără limite morale ori raţionale. Acest om nu vrea să guverneze, vrea să stăpânească. Şi trebuie oprit prin orice mijloace până nu este prea târziu.