Vineri, 4 martie…

* Istoria se repetă; din fericire, nu în întregime: azi e vineri, 4 martie; în 1977, 4 martie a căzut tot vineri, când au căzut şi blocuri. 39 de ani de la cutremurul cel mare, cu epicentrul în zona seismică, etnografică şi viticolă a Vrancei: dată fiind semnificaţia zilei de azi, pare normal să ne preocupe situaţia României, dacă glia străbună se va scutura din nou; o analiză pertinentă, în cele ce urmează:

* În caz de seism cu multe grade pe scara Richter să nu vă panicaţi: unii s-au ferit de foc şi au murit în apă, alţii s-au întors teferi de pe front şi au alunecat în baie. Dacă Toma Caragiu şi Alexandru Bocăneţ ar fi rămas în casă, cu vinişor bun pe masă, sărbătorind în continuare turnarea filmului "Gloria nu cântă", şi n-ar fi fugit pe scări, poate că ar fi trăit şi azi! Chiar, în caz de cutremur, de ce se reped unii să ajungă jos? Dacă le-a fost scris să locuiască într-un bloc bun, nu păţesc nimic, iar dacă nu, oricum vor ajunge jos. Vorba aia: "Costele, coboară tu cu liftul, că eu cobor cu etajul!".

* După 1990, în locatari a dat molima amenajărilor interioare (şi exterioare, gen balcon cu turnuleţe sau intrare la non-stop), aşadar au băgat bine de tot barosul şi rotopercutorul în ziduri (cele rămase după ce au dărâmat pereţii de rezistenţă, să unească baia cu bucătăria, de exemplu). Dacă blocul n-a căzut atunci, sigur va rămâne în picioare şi după Sfârşitul Lumii: nu există seism mai distrugător decât meseriaşii! Fiţi liniştiţi, aşadar…

* Alte veşti bune, tot din zona amenajărilor: aceiaşi meseriaşi au aşternut strat de tencuială peste strat de tencuială şi gips carton peste gips carton (eventual, peste faianţă), până ce au izbutit să obţină pereţi oarecum drepţi. Asta, doar pe interior, că afară au montat polistiren peste polistiren şi plăci OSB sub termosistem, până ce s-a ajuns la nişte pereţi ca de cazemată, la cât glet, chit şi adezivi au înghiţit. În cel mai rău caz, la seisme de peste 19 grade, blocul se îndoaie de la mijloc.

* Imobilele din zilele noastre cuprind şi alte elemente de rezistenţă: dintre acestea amintim tapetul şi carpetele de pe pereţi (mai ales cele pluşate, care n-au doar rol de a întări structura, ci asigură şi termoizolaţie), dar şi bulinele roşii de pe clădiri, care avertizează asupra riscului seismic. Cu cât un bloc are mai multe buline roşii lipite pe el, cu atât e mai rezistent: într-un episod din Mythbusters ("Distrugătorii de mituri"), pe Discovery Science, s-a arătat cât de eficientă e o armură din hârtii lipite una peste alta!

* În fine, un cutremur mare (genul care poate deveni subiect de film catastrofic la Hollywood, cu multe efecte pe calculator) ar acţiona ca o selecţie naturală, fiindcă s-ar vedea ulterior care clădiri rămân în picioare şi care pică: aşa vor fi excluse atât firmele de construcţii abonate la contracte pe bani publici, pe baze politice, cât şi meşterii specialişti în fuşereală. Asta e bine: supravieţuitorii vor clădi un viitor mult mai trainic şi mai frumos, pe râu în jos. În seara asta, la ora 21:22:22, să vă opriţi câteva secunde (mai exact, măcar 56 de secunde, cât a durat seismul din 1977) şi să vă gândiţi că, în urmă cu 39 de ani, nimeni nu se gândea la aşa ceva. Totul e trecător, cu alte cuvinte.