A disparut Petre Roman

Petre Roman candideaza din nou la presedintia Romaniei. Desi neinvestit inca oficial – o formalitate pentru liderul PD – el si-a anuntat intentia, zilele trecute, in cadrul unei emisiuni TV de divertisment. Ar fi a doua incercare de acest gen din partea actualului ministru de Externe. In 1996, la prima tentativa, a fost la un pas de turul doi, cu circa 20 de procente. Oricum, pentru partidul remorcat de el, alegerile de acum patru ani au fost un succes. A intrat in coalitia guvernamentala iar clientela politica si economica si-a asigurat patru ani de prosperitate. Nu acelasi lucru se poate spune si despre Petre Roman. In sondajele din ultimii trei ani, cu greu depaseste cinci – sase procente, intr-o eventuala candidatura pentru Cotroceni. Cu tot succesul, relativ neasteptat, obtinut de partidul sau la recentele alegeri locale, popularitatea lui Petre Roman ramine in continuare extrem de redusa. Ultimul sondaj de opinie il crediteaza cu 7 procente. In plus, despre liderul PD se vorbeste din ce in ce mai putin. Asumarea functiei de ministru de Externe, dupa trei ani "vegetarieni" in fruntea Senatului, nu pare sa-i fi adus vreun cistig de imagine. Ultimul mare eveniment politic, retragerea lui Emil Constantinescu din cursa prezidentiala, l-a pus intr-o situatie si mai delicata. Autoizolat, el si partidul sau, din orice joc al negocierilor de aliante din ultima vreme, si implicit al mediatizarii gratuite, Petre Roman a pierdut ocazia de a umple golul lasat de Emil Constantinescu. In acest moment, in ceea ce-l priveste, jocurile par deja facute. Pe linga mai vechiul competitor, Teodor Melescanu, care ii luase deja o parte din electorat, vedetele zilei, Mugur Isarescu si Theodor Stolojan, il pun intr-o umbra si mai intunecata. In tabloul prezidentialelor din toamna, Petre Roman abia se mai distinge.
Putem vorbi, totusi, de o fatalitate? Mai are liderul PD vreo sansa de revenire? Nu-i exclus. In primul rind ca nu stim inca daca Mugur Isarescu sau Teodor Stolojan, daca ambii sau doar unul, va candida pentru functia de presedinte. In al doilea rind, nu stim in ce masura popularitatea acestora se poate transforma si intr-un vot efectiv pentru functia de presedinte. Agitatia din ultima vreme din jurul celebrului tandem nu are inca nici o acoperire in realitate. Isarescu tace, pentru ca nu vede inca nici o garantie de sustinere politica solida, iar Stolojan n-a anuntat decit ca va intra, in curind, intr-un partid. Ambii sint, de fapt, la mina unor partide si politicieni care cu greu pot ajunge la un acord politic multumitor pentru toata lumea. Petre Roman are motive sa spere ca acest lucru nu se va intimpla. In plus, cu cit termenul unei clarificari in acest sens, daca va exista, se prelungeste, cu atit creste riscul ca subiectul ei, numitul tandem, sa se demonetizeze. In timp ce Petre Roman ramine Petre Roman. Un politician verificat, experimentat, si cu un partid consacrat in spate. Si-l mai are si pe Traian Basescu. Proaspatul primar al Capitalei poate concura cu succes orice vedeta nou aparuta pe scena politica de genul celor doi amintiti. Intr-o campanie electorala inteligenta, iar PD stie sa faca asa ceva, Basescu ii poate oferi lui Petre Roman un sprijin de neignorat.
Petre Roman e un politician de campanie. O masinarie electorala. Pina la urma, la dreapta PDSR nu e nimic clar. O multime de partide isi disputa, mai mult pentru a-si salva propria piele decit pentru a construi o alternativa, doua personalitati populare. E inca prematur pentru a miza pe un succes. Figura aparte pe care o face PD si Petre Roman in aceasta multime de necunoscute si incertitudini s-ar putea dovedi profitabila. (Pavel LUCESCU)