A fost util testul cu Croatia?

Preliminariile EURO 2004. Echipa Romaniei a avut un parcurs modest, fiind invinsa acasa de Danemarca si Norvegia. Tricolorii au strins din dinti si au avut un final foarte bun de campanie, in care – din pacate – arbitri de clasa europeni si-au bagat adinc coada imbirligata. Un singur fluier de final venit la timp din partea celebrului Urs Meier ar fi dus Romania la un baraj – greu, fara indoiala – dar cu sanse pentru Chivu, Mutu si Pancu de a ajunge la un turneu final. Amintirea acelei campanii ratate revine pregnant la momentul actual, deoarece, acum, ca si atunci, tricolorii pornesc cu un handicap imens, o infringere pe teren propriu in fata Lituaniei, ale carei efecte n-au putut fi anihilate de remiza cu Franta. Practic, pentru a se califica la Cupa Mondiala din Africa de Sud, echipa Romaniei trebuie sa joace toate meciurile la potential maxim, nefiind permis nici un pas gresit. Va trebui sa fie un parcurs la "cravasa" pentru selectionerul Victor Piturca si tricolorii sai, o ratare dupa ce s-a regasit gustul marilor festinuri fiind greu de digerat de milioanele de microbisti din intreaga tara.

Urmind un meci crucial cu Serbia (dar care meci oficial din 2009 va fi "necrucial"?), conducatorii fotbalului romanesc s-au orientat bine, alegind Croatia ca partener de pregatire. O Croatie care, de cind a renascut ca stat independent, n-a ratat decit o singura prezenta la un turneu final, iar la "Coupe du Monde 1998" s-a intors cu medaliile de bronz. O Croatie pornind din acelasi spatiu ex-iugoslav, diferentele dintre aceasta natiune si Serbia fiind doar de religie si alfabet. Problema este daca acest amical cu Croatia (scorul are mai putina importanta) a fost un test corect asupra starii tricolorilor cu o luna si ceva inainte de confruntarea cu sirbii. Nu a fost, spun multi apropiati ai fenomenului, pentru ca au lipsit Chivu si Mutu, elemente esentiale in jocul nationalei Romaniei. De aceea, au aparut foarte multe reprosuri la adresa selectionerului, pentru ca nu a insistat prea mult in aducerea celor doua vedete, motivele absentei lor fiind mai degraba de natura extrasportiva. S-a vazut ca lipsa lui Chivu (fie ca fundas, fie ca mijlocas defensiv) a contat enorm in jocul apararii, mai ales in conditiile in care Goian si Ghionea nu au drept de joc in partida cu sirbii. Si poate ca rezultatul ar fi fost altul cu Mutu in teren, mai ales daca ar fi aparut vreo citeva lovituri libere bine pozitionate. Totusi, sint destule partide in care tricolorii, cu Mutu in frunte, au evoluat slab, asa ca generalizarile nu sint indicate. Mai ales ca, pina la a trage concluzia ca acest joc cu Croatia a fost inutil, nu este decit un singur pas.

Meciul disputat miercuri in Ghencea nu a fost inutil. Selectionerul a putut trage concluzia ca absenta lui Chivu atirna greu, iar de la Mutu pina la Florin Costea este, deocamdata, o diferenta enorma. Mai presus de orice, romanii au putut sa vada cum arata o nationala in care majoritatea oamenilor nu joaca decit meciuri amicale si, in fond, care este starea de fapt a reprezentativei, inaintea partidelor care intr-adevar conteaza. Concluzia momentului este ca nationala nu arata deloc bine, chiar daca miercuri au existat si momente luminoase in jocul fotbalistilor nostri.

Este greu de crezut ca Piturca poate remedia toate gaurile din echipa pina la 27 martie, cind vin sirbii la Constanta, dar acelasi lucru se poate spune si despre nationala Serbiei, care s-a pregatit, ca tricolorii cu ani in urma, in turneele din Cipru. Inainte de a miza pe inconstanta proverbiala a sirbilor (acestia pot pierde in Azerbaidjan, dar se mobilizeaza exemplar in meciurile decisive), trebuie sa avem grija de propria noastra constanta. Pentru ca daca facem un meci mare la Constanta si, peste patru zile, o sfeclim in Austria, toata sandramaua se naruie.

Revenind la campania din 2004, tricolorii ar fi reusit o astfel de minune imposibila daca nu aveau arbitraje potrivnice. Acum, pare-se ca problema arbitrilor nu mai este de actualitate, asa ca totul depinde numai de noi!