Intoarcerea mogulilor ratacitori

Auzim, de aproape doua decenii, teoria (si avem demonstratia) statului slab. In functie de guvernare, putere, criza, domina reprezentarea statului aflat in descompunere, lipsit de autoritate, parcelat intre grupuri de putere, numai bun de calcat in picioare de moguli, de tras pe sfoara de spioni si pacalit de escroci. Te si miri ca mai exista, ca a mai ramas un subiect de discutie, ca nu a fost ascuns intr-un vapor printre oi si scos ilegal peste granita.

De aceea, ai toate sansele sa ajungi erou popular daca lansezi tema consolidarii lui prin intarirea institutiilor. In cazul in care mai ai si un dram de credibilitate, efectul este scontat. Saptaminile trecute, speculatia ca Monica Macovei ar fi dorit sa intre in politica si, mai mult, incearca sa-si faca un partid a facut valuri serioase pe internet.

Statul roman este greu de configurat, de dibuit, de concretizat, dar, cu siguranta, in numele proiectelor sale se promit multe si exista mari asteptari. Este statul altceva decit un proiect reflex de legitimare a politicienilor romani? Exercitii demonstrative, in sensul acesta, avem cu duiumul in ultima perioada. SRI-ul si serviciile secrete ale armatei ne arata cum se prinde, la TV, spionul Floricel, dar si, voalat, cum un alt stat, Rusia, fratele mai mare al Ucrainei, ramine pericolul permanent de la rasarit. Noul ministru de Interne vineaza, la intimplare, printre focarele de infractionalitate si transmite hollywoodian delincventilor ca "nu sinteti in siguranta!". Mijloacele, le stim, nu sint o inventie: politienesti, servicii secrete, filaj. Tocmai in numele statului si al restabilirii autoritatii a trecut "a la fanfare" controversata lege a arhivarii datelor de telefonie si internet. Ceea ce face sa ne gindim serios daca "intarirea" statului nu se face intr-o directie cu totul gresita, cu cetateni din ce in ce mai controlati.

Ultima ciocnire scinteietoare (dar pur retorica!) dintre moguli si presedinte are, in centrul ei, tocmai capacitatea unui stat compromis de a redeveni credibil prin metode pur democratice. In UE este exclusa o formula à la Putin pentru "reconsolidarea" statului. Sa-i vezi pe Vintu, Voiculescu si Patriciu fugariti si deposedati de averi, precum Mihail Hodorkovski in Rusia, este imposibil. La noi, Patriciu tocmai a obtinut o victorie impotriva serviciilor secrete, prin sentinta care condamna ascultarea abuziva a telefoanelor, scapindu-l in felul acesta de Justitie; nu este nici un secret ca isi doreste "o justitie privata". Vintu defileaza in direct, la propria televiziune, cu o garnitura de 150 de oameni "infiltrati" in structurile statului, recunoscind ca-l provoaca, de mai bine de un deceniu, prin lovituri succesive: daca sinteti buni, voi astia de la stat, procurori, judecatori, prindeti-ma! Iar in esaloanele doi-trei ale guvernului Boc se afla o colectie de reprezentanti ai acestor moguli pusi sa vineze contracte profitabile, la rostirea numelor carora pina si presedintele si-a inghitit limba.

Consolidarea puterii mediatice a mogulilor s-a accelerat in perioada lui Basescu. Poate fi si un reflex de autoaparare. Grupul "Realitatea-Catavencu" era un proiect incipient acum cinci ani, trustul "Adevarul" era inexistent acum doi ani, in timp ce Antenele lui Voiculescu au crescut considerabil in audienta. Mogulii si-au desavirsit statutul si puterea tocmai in perioada in care Basescu a clamat ca reconsolideaza statul. Insa realitatea este ca, in fata esecului, Basescu are nevoie de ei ca de niste sperietori, el se prezinta ca singurul care ne apara de cei care vor sa transforme statul intr-un "lacheu". Fara ei, rostul presedintelui-jucator s-ar anula, rolul providential ar disparea. Cine sa mai apere ideea de stat? Intre cele doua parti exista un fel de simbioza. Dupa cinci ani de mandat, in care nimeni nu i-a deranjat prea tare, intoarcerea mogulilor ratacitori se face in campanie, in prime-time.