„Cosul lui Boc” bate „economatul lui Nastase”

Pensionari, veniti si hraniti-va! UNPR a reusit sa reambaleze sub umbrela Guvernului Emil Boc unul dintre planurile regimului Adrian Nastase: cosul pensionarului. E drept, mai evoluat. In formula veche, magazinele „Economat" furnizau produse de strica necesitate direct de la producator, la presupuse preturi mai scazute, prin eliminarea adaosurilor intermediarilor. Sistemul nu a mers. Promotiile supermarketurilor bateau deseori oferta economatelor, care ofereau marfa de calitate proasta si invechita. Pensionarii au prins ideea si au parasit economatele, lasindu-le in faliment. Afacerea parea suspecta de la inceput. Era parte a capitalismului de cumetrie, cu oameni agreati de partid, o retea care accepta sa preia o parte din pretentiile asistentiale ale statului social si sa sustina propagandistic PSD, in schimbul scutirii de controalele fiscului. Retelele de economate erau in majoritatea lor afaceri nerentabile, prin care patronii spalau bani.

In formula noua, partidul lui Gabriel Oprea a reimpachetat ideea alimentelor ieftine pentru pensionari. Proiectul, servit electoral milioanelor de pensionari, ar transforma autoritatile locale, primari, prefecti, consilieri in comercianti si distribuitori. Produsele ar urma sa fie achizitionate prin contracte incheiate la nivel national, iar ambalarea si distributia pachetelor sa se realizeze prin institutiile administratiei publice locale. Uluitorul plan presupune un desfasurator organizatoric imens: masini de transport, spatii de depozitare, respectarea conditiilor igienice, case de marcat, facturi, contabilitate in grija primariilor, prefecturilor, etc. In acest fel, teoretic, cu citeva milioane de clienti potentiali, autoritatile locale devin competitorii marilor lanturi comerciale.

Acesta ar fi statul „reformat" visat de Emil Boc probabil, statul in care functionarii publici trebuie sa devina, in timpul liber, casieri si vinzatori de malai si zahar. E un efort logistic care, prin resursele consumate, face ca pretul real al produselor propuse spre comercializare sa fie mult mai mare decit cel de pe piata.

Miza este, de fapt, transformarea prefectului, primarului, consilierului in agent electoral pentru partid; milioane de pensionari trebuie sa treaca pe la reteaua sau magazinul de partid, unde se vinde ulei mai ieftin. Un fel de pomana cu subventie. Nu e gratis de tot, dar, oricum, ceva tot iese. Partea si mai negativa este legata de o imensa afacere care intra pe miinile administratiilor corupte. La nivel local, spaga de ajutor social a facut ca sa avem localitati intregi de asistati. Urmeaza sa avem un nou sistem, in natura, in care se vor impune dealerii locali de ratii alimentare. Asa cum e gindit, cosul pensionarului nu e un proiect generos, ci o idee stupida. Sub pretexul procurarii de mincare ieftina pentru popor se ascunde un cosmar logistic, se ofera un nou suport coruptiei si se pune la punct o ieftina strategie electorala.