ABBA si Cupa Davis

Acum vreo 30-40 de ani, echipa de fotbal din Galati era poreclita ABBA, nume amintind de cea mai en vogue formatie dance a momentului. Cele patru initiale nu aveau nici o legatura cu cei patru suedezi care au cucerit mapamondul, ci aveau ca explicatie: "un an in A, doi ani in B". Comparatia nu era nici asa corecta, fiindca Siderurgistul, FCM, Otelul sau cum s-o mai fi chemind echipa de la Dunare in acea perioada trebuia sa elimine unul dintre cei doi "B" (Björn sau Benny, la alegere), fiindca fotbalistii galateni, cum apucau sa intre in Divizia A, anul urmator faceau rapid drumul retur spre matinee.

Acest articol nu are ca subiect fotbalul, dar  transbordarea interdivizionara a echipei dunarene din anii ’70-’80 a fost readusa in amintire de un eveniment extra-fotbalistic: prestatia echipei de Cupa Davis a Romaniei. De peste un deceniu, activitatea acestei echipe, in majoritate covirsitoare, se rezuma la doua meciuri pe an: unul iarna, pe racoare, in primul tur al Cupei Mondiale, unde, de regula, pierdem, si al doilea toamna, cind se numara bobocii si disputam un baraj pentru mentinere, pe care – iarasi, de regula – il cistigam. Si ne laudam nevoie mare ca Andrei Pavel si locotenentii sai au reusit sa pastreze, dupa eforturi supraomenesti, Romania in elita tenisului mondial. Cum a fost si anul acesta, cind ne-au trecut toate transpiratiile pina am invins prapadita echipa a Japoniei. Exista, fireste, si citeva exceptii. Doua baraje pierdute, dupa care echipa Romaniei a jucat mai mult tenis prin grupele saracimii euro-africane, si o performanta cu adevarat notabila, in 2005, cind, invingind Belarus, am ajuns in sferturi, evitind barajul de toamna. Vremurile cind Romania lui Tiriac si Nastase se batea cu Salatiera de Argint pe masa par de mult apuse.

In afara de cele doua meciuri de primavara-toamna, mai nimic nu ne arata ca s-ar juca tenis de calitate in Romania. Andrei Pavel joaca de placere si rareori mai reuseste sa treaca doua tururi in turneele la care participa, iar ceilalti se scalda in challengere de citeva sute de mii de euro (dolari), fara a rupe gura tirgului. Iar in perspectiva, doar fetele mai aduc citeva promisiuni, dar ele n-au treaba cu Cupa Davis.

Am spus, mai pe la inceput, "Pavel si locotenentii sai". Trebuie specificat ca intre cele doua componente ale subiectului multiplu al frazei trebuie puse multe puncte de suspensie. Daca Andrei Pavel, la 35 de ani, este doar umbra celui care il batea, acum 10 ani, in finala de la Toronto, pe Patrick Rafter, el nu se prea omoara prin turnee, poate si din cauza ca este bine realizat pe plan financiar. Insa acelasi Andrei Pavel are laudabila calitate ca se lupta ca un leu-paraleu in Cupa Davis pentru echipa Romaniei. Ceea ce urmeaza dupa punctele de suspensie este tragic, pentru ca prefigureaza viitorul unei echipe fara "cneazul" Pavel. Hanescu este un talent plafonat, cuplul Mergea-Tecau pare la fel, din moment ce, dupa victoria de prestigiu din primavara in fata dublului Clement – Llodra, reuseste sa piarda din trei inghitituri de cucuta in fata japonezilor, Crivoi s-a facut de ris in fata coreenilor, toamna trecuta, iar talentele tinere, dintre care putem mentiona si pe iesenii Bogdan Leonte si Cosmin Cotet, impusca francul pentru a putea participa la turnee de prin cotloanele Africii.

Faptul ca echipa nationala de tenis seamana cu vechea "ABBA", cu corectia mentionata la inceput, nu este inca de plins. Lacrimile vor veni de-abia dupa retragerea "cneazului", cind exista toate sansele sa cadem in haurile Cupei Davis, cum eram acum doua decenii, cind nu puteam bate nici Kenya.