Acelasi PNTCD

Conferintele judetene ale PNTCD sint, probabil, printre cele mai inversunate momente ale confruntarilor politice dintr-un partid. Aproape ca o regula, alegerile care au loc sint contestate, iar participantii isi formeaza impresia, mai mult sau mai putin intemeiata, ca ceva nu a fost in regula. Nici taranistii ieseni nu s-au abatut de la aceasta regula. Totusi, deocamdata, contestarile au vizat doar aspecte minore, care nu ar fi putut schimba soarta votului. Rezultatele recentelor alegeri judetene au fost, prin minimele schimbari pe care le-au produs, un simplu exercitiu de reconfirmare a conducerii taraniste. Vasile Lupu nici macar nu a avut un contracandidat, fie el si formal, iar persoana cea mai contestata a acestor alegeri, secretarul judetean, a fost reales, in ciuda unor puternice critici din partea deputatului Mihai Dorin. Principala echipa care a concurat efectiv pentru noi locuri in conducere au fost oamenii lui Mihai Dorin.
Pariul acestor alegeri nu a fost atit schimbarea unor persoane, cit necesitatea unei noi imagini cu care PNTCD ar fi avut nevoie sa intre in alegerile locale si generale. In ciuda acestei realitati, PNTCD nu a parut deloc dornic sa faca aceasta operatie, fie si numai de natura estetica.
In dezbaterea raportului de activitate pe ultimii patru ani au fost surprinse citeva mari probleme cu care se confrunta taranistii ieseni. In primul rind, imaginea dezastruoasa relevata de toate sondajele de opinie. La acest punct, intr-adevar, discursurile s-au dorit mobilizatoare.
Insa, la urmatorul pas – cel al modalitatilor prin care partidul poate fi pus pe roate pentru alegeri – s-au relansat divergentele. Cum si cine poarta raspunderea actualei situatii? Unul dintre raspunsuri a venit din partea organizatiei municipale. Primul ar fi comportamentul secretarului judetean Neculai Iovita, la adresa caruia au fost aduse unele dintre cele mai dure acuzatii: ca ar fi reusit dupa 1996 compromiterea celei mai puternice organizatii de partid din Iasi. S-a mai spus ca practicile acestuia au indepartat oamenii de partid si l-au facut neatractiv, deci au compromis ideea de PNTCD.
Vasile Lupu, prin prerogativele pe care le-a avut ca presedinte, putea sa ia in considerare obiectiile formulate de intreaga organizatie municipala prin vocea autorizata a lui Mihai Dorin. Lupu nu a tinut cont de aceste rezerve si nici macar nu a apelat la o minima diplomatie, propunindu-l direct pe acelasi secretar contestat. Argumentul sau a fost ca acesta ar ajuta la aplicarea rapida a legii fondului funciar in judetul Iasi. Dar un simplu consilier judetean nu are competente in aceasta privinta, asa cum ar avea secretarul general al Prefecturii. Practic, sustinerea explicita a lui Iovita de catre Vasile Lupu relanseaza pe termen lung razboiului rece din partid. Conflict care este cu atit mai contraproductiv cu cit alegerile se apropie.
Alegerile fusesera gindite de taranistii din Organizatia Municipala ca urmatorul pas pe care ar fi trebuit sa-l faca pentru a restabili increderea in partid. Noii oameni poate ar fi reusit sa aduca realmente un plus de imagine. Fatalmente, tentativa lor nu a avut ca rezultat decit relansarea vechilor neintelegeri. (Mihai CHIPER )