Aliantele provizoriului

"Iti dau oamenii mei sa-ti alegi presedintele in Consiliul Judetean, apoi ma lasi sa fiu si campion anti-PDSR, ca aia de la centru ma preseaza", spune X, seful unui partid din urbe. "Da – raspunde celalalt, lider al unui si mai important partid – incheiem astfel definitiv si socotelile de la DADJ si toate altele. Dar ai tai ce vor zice?" "Ce sa mai zica? Parca asta conteaza!". Orice asemanare cu o situatie reala este pur intimplatoare. Cam asa suna negocierile pentru cele ce se numesc posturile din administratia publica locala, pe o terasa, la o bere, intr-o dupa-amiaza caniculara. Doi politicieni perfect formati, intruchipind parca insusi partidul, dispunind de acesta ca de o feuda. Isi ofera cu cinism parti de putere, intrecind orice imaginatie a alegatorilor.
De citeva zile, la Iasi s-a aflat ca exista o alianta anti-PSDR, formata din PNL, CDR, UFD, PD si PM. Chiar ieri, o alta si-a facut aparitia, avind ca actor principal PDSR, la care se adauga ApR si PRM. Am putea spune ca asa ceva era de asteptat, ca lucrurile nu puteau fi altfel. Dar o polarizare locala pe criterii exclusiv politice era de asteptat mai tirziu, spre toamna, in preajma alegerilor generale. De ce atit de repede s-au regasit partide diverse sub unicul stindard al aliantei pro-Simirad sau anti-PDSR? Sint aceste colaborari functionale?
Oficial, Bucurestiul a lasat deplina libertate filialelor sa negocieze. S-a ajuns astfel la situatii de-a dreptul hilare. La Cluj, PUNR, fostul partid al lui Funar, face parte din alianta impotriva primarului Funar. La Constanta, Bihor, Vilcea, au rezultat aliante pestrite impotriva PDSR. In cea mai mare parte, sustinerea candidatilor pentru turul doi la Primarie este influentata de rezultatele inregistrate in cazul consiliilor judetene si locale.
In cazul Iasului, fara sa cunoastem in amanunt ceea ce fiecare partid mizeaza sa obtina prin aceste aliante, ramine de inventariat care sint motivele particulare. UFD nu are cum sa sustina un candidat al PDSR. PNL isi propune sprijinul pentru Simirad, pentru ca este interesat de ajutorul PM in obtinerea unui post de vicepresedinte in Consiliul Judetean. La fel si CDR. PD nuanteaza pragmatic: nu este vorba de o alianta anti-PDSR, ci de sprijinul pentru cel care "a facut atitea pentru Iasi" si mai ales pentru obtinerea unui post de conducere la CJ. Insusi Simirad face o jumatate de pas inapoi, spunind ca nu este chiar de o alianta anti-PDSR, pastrindu-si astfel calea deschisa unui colaborari.
Cu siguranta, membrii partidelor care au facut aceasta alianta, in frunte cu fostii candidati la Primarie, au aflat cu surprindere de decizia luata. Carlan pare uimit de hotaririle pe care seful liberalilor ieseni, Adrian Mogos, le ia in numele partidului si insista acum, pe linga alegatori sai, ca votul trebuie sa nu fie ideologic, deci sa fie, cel mai probabil, unul pro-Dobre. La fel, PD, dupa ce a facut una dintre cele mai sustinute campanii anti-Simirad prin Gheorghe Nichita, spune, prin vocea senatorului Dan Vasiliu, ca il va sprijini pe Simirad, pentru ca "a facut atitea lucruri bune pentru Iasi". Ca sa nu mai vorbim de distanta cu care Vasile Danale, candidatul CDR, ii trateaza pe ambii candidati si chiar de buimaceala lui Brailean, candidatul UFD. Nici pe cealalta baricada, pro-Dobre, apele nu sint limpezi. In timp ce candidatul ApR, Vasile Dumitriu, il sprijina pe Simirad, Gabriel Popescu, presedintele filialei locale, anunta ca ApR il sustine pe Traian Dobre.
Este un prim aspect neclar, care le uneste de fapt pe aceste partide. Solutiile alese, desi devin acte de angajare publica, nu sint plebiscitate in structurile partidului, nu angajeaza partidul in corpore, liderii vorbesc fara a se consulta cu membrii. Decizia efectiva intr-un partid ramine apanajul unui cerc extrem de restrins de persoane, daca nu al numai unui singur lider. Este de inteles de ce apar atunci atitea gesturi si voci singulare in partide. Ca membru in PNL, te poti trezi ca ai o pozitie la fel de la stinga ca si PD, si viceversa. Daca doresti sa faci front impotriva PDSR, cum este cazul UFD, afli ca, de fapt, participi la o impartire de posturi in administratie. Distributia reala a puterii de decizie intr-un partid lasa loc de desfasurare unui soi de despotism, in care exista doar o umbra de consultari si totul se hotaraste, de fapt, de la un singur cabinet. Pericolul acestor aliante nu consta in ceea ce ele isi propun sa faca, ci in relativitatea functionarii lor. "Tradarea" devine regula. Este suficient sa se schimbe un lide, pentru ca un intreg sistem de intelegeri sa aiba de suferit. De aceea, aceste alinate se si pot schimba peste noapte. Un astfel de sistem, aflat intr-un continuu provizorat, nu face decit sa vicieze calitatea si consecventa actului administrativ. Cel mai potrivit exemplu va fi alegerea conducerii Consiliului Judetean, unde intelegerile se vor face pe sub masa pina in ultima clipa.(Mihai CHIPER)