Avem echipa nationala

Romania a trecut cu putin peste asteptari examenele din martie pentru calificarea la Euro 2008, pentru ca putina lume anticipa egalul de la Rotterdam, iar victoria cu Luxemburgul aproape ca nu merita pusa la socoteala. La sansele noastre crescute de calificare a contribuit si antipaticul Hristo Stoicikov, care, cu tot Mercedes-ul sau incarcat de castraveti, nu a reusit sa invinga modesta Albanie, chiar la Sofia. Din pacate, vestile din capitala bulgara nu sint prea optimiste, se pune de o mazilire a lui "Itso" cel cu ceafa (si fata) groasa, astfel incit Bulgaria ar putea redeveni un obstacol serios in calea tricolorilor, cu un antrenor adevarat. Contabilizind, am putea spune ca, in disputa tripartita pentru doua locuri de onoare la festinul din Austria si Elvetia, Olanda si Romania merg umar la umar, iar respiratia groasa a bulgarilor se simte la doua lungimi in urma.
S-a creat, insa, in opinia publica, un curent de opinie care ne crede, in mare masura, calificati. Dorintele noastre de a se reinnoda firul ramas de izbeliste in 1999 ar putea fi intrecute de realitate, daca nu privim cu luciditate ce a mai ramas din aceasta grupa G a preliminariilor. Ar fi, intr-adevar, frumos ca tocmai Piturca, antrenorul care a obtinut ultima calificare acum opt ani si a fost mazilit pe nedrept de orgoliul de casta al unor corifei si de slujul conducatorilor de atunci (si acum!), sa aduca – tocmai el! – calificarea, dupa incercarile esuate cu Bölöni, Hagi, Iordanescu si, in final, insusi Piturca.
Insa grupa preliminara nu s-a incheiat, si asta o stie bine chiar selectionerul, care a spus ca daca Romania obtine maximum din punctaj in dubla cu Slovenia din iunie, se poate considera, in proportie de 60 %, calificata. Insa Slovenia, cu mult sub echipa aceea care l-a detronat pe Hagi din scaunul de selectioner, nu poate pune probleme prea mari, chiar daca a fost la un pas de a provoca o pierdere imensa Olandei. Atunci, in toamna blestemata din 2001, Romania a fost ingenuncheata de propriile slabiciuni: un teren execrabil si un antrenor fara experienta, cu mult sub selectionerul sloven Srecko Katanec.
Mai greu pentru tricolori va fi examenul de la Minsk, cu Belarus, o echipa care ne-a creat probleme chiar si in meciul de la Bucuresti. E drept, Hleb si compania ii vor primi cu pofta de gol si pe bulgari si se vor bate virtos, pentru ca mai au si ei oarece sanse de calificare. Esentiale vor fi, facind abstractie de punctele pierdute pe traseu de o echipa sau alta, confruntarile directe. O victorie, fie cu Olanda la Bucuresti, fie cu Bulgaria la Sofia, ar fi chiar sinonima cu calificarea.
Dincolo de calculele aride, de sperantele care pot depasi realitatea ori de conjuncturile favorabile sau, uneori, nefaste, nu putem sa nu remarcam faptul ca echipa nationala a Romaniei arata bine. Poate nu este suficient de inchegata pentru o performanta deosebita la un turneu final, dar se demonstreaza a fi o candidata importanta la calificare. Piturca a reusit, cu toate hachitele lui, sa construiasca un nucleu solid, opera inceputa chiar in preliminariile trecute. La preluarea mandatului, selectionerul nu putea sa faca mai mult in fata Olandei, fortind o calificare prin introducerea la disperare a unor jucatori cu virsta inaintata, precum Gilca, Adrian Ilie sau Moldovan. Dupa esecurile rasunatoare in fata Olandei, Piturca a mizat pe tineri, ca Mazilu, Cocis sau Tamas, si rezultatele s-au vazut. Acum, Romania, cu o arie de selectie net inferioara  Olandei, a reusit sa creeze un lot stabil, cu dubluri pe fiecare post, in care nici un jucator – si exceptia Mutu este discutabila – nu este de neinlocuit. Ceea ce ne indrituieste sperantele, realiste si lucide, la calificare.