Caută 
3 MIN
Ce avem dupa patru ani de la deschiderea primului dosar de coruptie pe numele lui Adrian Nastase, nume de cod "Zambaccian"? Desi nu mai ocupa de mult o functie importanta, desi multi ii cintau prohodul politic si il scosesera din calcule, iar pirghiile politice ii lipsesc pentru a mai influenta cu adevarat ceva, unghiile procurorilor nu au reusit macar sa-i zgirie termopanele. Informal, Nastase este mai puternic decit Parlamentul, instantele bucurestene si presiunile europene, rasturnind, prin chichite avocatesti, orice pronostic privitor la deznodamint. Puterea lui se bazeaza pe slabiciunea statului de drept.
La ultima incercare de obtinere a avizului Camerei Deputatilor pentru inceperea urmariri penale, Nastase a reusit sa blocheze alianta PDL-PSD si colaborarea parlamentara, fara ca acest fapt sa puna in discutie in vreun fel Parteneriatul pentru Romania. Adrian Nastase a putut sa ridiculizeze PDL si sa-l izoleze in opozitie, reconfigurind majoritatea politica. A fost capabil sa obtina sustinerea parlamentara a PNL si UDMR, cu toate ca ambele partide se afla in opozitie si ar trebui, teoretic, sa atace din toate pozitiile slabiciunile si problemele partidului aflat la putere.
Cu concursul parlamentarilor liberali si maghiari, Nastase a mai reusit, de facto, sa transforme Parlamentul intr-o curte de judecata care da sentinte. Se stie cum: in 2008, Parlamentul a respins avizul de incepere a urmaririi penale, pe baza Regulmentului care impunea atunci doua treimi din voturi. Intre timp, Curtea Constitutionala a declarat Regulamentul neconstitutional, statuind ca intr-o asemenea speta este nevoie doar de votul majoritatii deputatilor. Parlamentul din 15 iunie 2009 avea un Regulament care opera pentru viitor si putea supune la vot orice cerere venita din partea procurorilor. Cu toate acestea, majoritatea deputatilor au parasit sala, acordindu-i credit lui Adrian Nastase, care sustinea ca Parlamentul nu mai poate relua votul pe o speta respinsa anterior. Concluzia? Interpretarea lui Nastase este mai puternica decit prevederile Regulamentului Camerei si decizia Curtii Constitionale.
In dosarul "Trofeul Calitatii", Adrian Nastase face vraji magice asupra tehnicii. Citeva luni, judecatorii au acceptat senin faptul ca avocatii lui Nastase nu au reusit sa xeroxeze dosarul, apoi, din nou, alte luni de zile, au tras de timp afirmind ca nu pot sa copieze CD-ul pe care se afla varianta electronica a dosarului. Amanunte pentru a caror rezolvare, in orice tara din lume, nu se pierd mai mult de citeva ore.
Insa, inainte de toate, Nastase cintareste mai greu decit orice reprezinta in momentul de fata contractul cu Uniunea Europeana. Dosarul acestuia se afla, aproape fara ocolisuri, pe buzele tuturor oficialilor europeni care aduc in discutie monitorizarea pe Justitie si problemele pe care Romania le poate avea la urmatorul raport. Cu toate acestea, establishmentul politic si cel judecatoresc ii ofera protectie. El are prevalenta in fata intereselor a 20 de milioane de romani, pentru ca fostul lider al PSD este mai mult decit o persoana. El a devenit principiul care se refera la intangibilitatea liderilor politici, de neatins pentru legile care ar strivi pe oricare dintre cetatenii obisnuiti. Un singur lucru nu reuseste sa ne convinga: de ce nu merge in fata justitiei sa-si dovedeasca nevinovatia?
