Cometele sportive

Unul din fenomenele care si-au facut aparitia in sportul romanesc dupa 1989 si s-au accentuat in ultimii trei-patru ani este disparitia unor cluburi si echipe de traditie si inlocuirea lor de catre grupari sportive pina mai ieri necunoscute sau infiintate abia cu putin timp in urma. Decaderea valorica a fotbalului in marile orase ardelene, acolo unde acest sport a avut intotdeauna reprezentante de frunte si o mare priza la public, este doar unul din aspectele cele mai vizibile ale acestui fenomen. Daca ne aruncam privirea, insa, si spre alte sporturi, vom observa acelasi lucru: la baschet, lupta pentru suprematie se duce intre echipele din Pitesti, Sibiu si Arad, in timp ce formatiile galonate din Capitala, Dinamo, Steaua ori Rapid se zbat in mediocritate. Ploiestiul, Zalaul si Piatra Neamt sint orasele cu echipele cele mai bine cotate la ora actuala in campionatul de volei masculin, cu toate ca nu au nici un fel de traditie glorioasa in acest sport. La Oradea a fost formata cea mai puternica echipa de judo din Europa doar pentru faptul ca aici locuieste si isi desfasoara afacerile Marius Vizer, patronul echipei, un impatimit al luptelor pe tatami.
Ajungem, astfel, la cauza principala a fenomenului de care vorbeam mai sus. Cluburile cunoscute, traditionale, din marile orase ale tarii, axate fiecare pe citeva ramuri sportive bine delimitate, au inceput sa piarda din ce in ce mai mult teren dupa Revolutie din cauza problemelor financiare. Universitatea Cluj, Politehnica Iasi ori Politehnica Timisoara, echipe cu vechi state de plata in prima divizie de fotbal, au ajuns acum in mocirla mediocritatii nu pentru ca nu ar mai fi existat in acele orase jucatori talentati, antrenori daruiti ori microbisti patimasi, ci pentru ca si-au pierdut sprijinul financiar stabil de care beneficiau inainte de 1989. Pina atunci, majoritatea cluburilor de la noi erau fie studentesti, in centrele universitare, fie muncitoresti si erau sustinute de diferite institutii de invatamint superior ori de unitati industriale. Intre timp, facultatile si-au cam luat mina de pe echipele pe care le patronau, multe din fabrici s-au inchis, iar cele care au rezistat au suprimat din start (cu putine exceptii) sprijinul acordat sportului. Putinii bani care mai vin de la Ministerul Tineretului si Sportului, respectiv de la Ministerul Invatamintului, abia sint de ajuns pentru a tine citeva cluburi pe linia de plutire si in nici un caz pentru a le permite marea performanta.
In aceasta situatie, in sportul romanesc lupta pentru suprematie echipele care au reusit sa-si atraga sponsori puternici ori cele care sint sustinute de cite un patron foarte potent financiar, dornic sa-si cistige faima prin rezultatele echipei pe care o pastoreste. Asa se explica, spre exemplu, "boom"-ul sporturilor de echipa la Pitesti, acolo unde Uzina de autoturisme Dacia are destui bani pentru a sustine citeva formatii de top, la fotbal, baschet, volei si handbal. Asa se explica aparitia in prima noastra divizie fotbalistica a unor echipe fara nici un fel de performante deosebite in trecut, precum Rocar ori Extensiv Craiova, dar sustinute de oameni foarte bogati. In aceleasi conditii, n-ar trebui sa mire pe nimeni daca peste doi-trei ani Dinamo si Steaua vor juca in primul esalon cu Fulgerul Bragadiru (pentru necunoscatorii fotbalului subliniem ca aceasta echipa exista cu adevarat!), care si-a asigurat sprijinul fabricii de bere cu acelasi nume…
Exemplele pot continua la nesfirsit si nici macar n-ar trebui considerat un lucru rau faptul ca apar in peisajul sportiv romanesc multe echipe noi, dornice de performanta, care investesc in sport si in sportivii de valoare. Din pacate, insa, in 90% din cazuri aceste cluburi si formatii dispar la fel de repede cum si apar, datorita ori retragerii sprijinului sponsorilor ori pur si simplu datorita intrarii in vrie financiara a mogulilor care finantau activitatea. Sportivii fug dintr-un capat in altul al tarii, cautind salarii cit mai bune, dar uneori ajung sa evolueze intr-un singur an pentru doua-trei cluburi, incit nici nu mai stii cine pe unde joaca si echipa cutare pe cine mai are in lot. Iar "pelerinajul" acesta al sportivilor si antrenorilor dintr-un oras in altul, dupa cum apare sau dispare un nou sponsor, nu e un lucru bun nici pentru ideea de intrecere sportiva in sine si nici pentru echipele nationale. Lipsa rezultatelor inregistrate de romani in ultimii ani, mai ales in sporturile de echipa, trebuie pusa in buna masura si pe seama acestei lipse de continuitate in sprijinirea echipelor de catre cei care se hotarasc la un moment dat sa investeasca bani in sport. E adevarat ca sponsorilor nu le poti impune cum sau cit timp sa-si cheltuiasca banii proprii cu sportul, dar daca s-ar planifica judicios modul de finantare a unei echipe, macar pe un an de zile, s-ar evita situatiile (de nedorit, dar tot mai dese) in care campionatele ramin "ciuntite" de retragerea uneia sau alteia dintre formatii. (Ion TEODOR)