Credibilizarea PSD

Observam saptamana trecuta atacul pornit impotriva CSM, ANI si CNA de aripa liberal-conservatoare din USL. De remarcat ca in acest proces de otravire a celor trei institutii, premierul Victor Ponta si partidul pe care-l conduce si-au pastrat, cel putin la nivelul declaratiilor publice, un soi de neutralitate. De altfel, episodul recent al negocierilor privind Statutul senatorilor si deputatilor a adus o noua distantare intre cele doua tabere din USL. Liberalii au fortat subrezirea ANI, social-democratii au marsat pe intarirea imunitatii parlamentare. Nu le-a iesit nici unora, nici altora. Am ramas insa, din toata povestea, cu gestul pesedistului Valeriu Zgonea de a se consulta cu Traian Basescu si Parchetul General pe amendamentele propuse, gest interpretat de liberali si Antena 3 ca o fronda adusa majoritatii parlamentare.

Prima luna a Guvernului Ponta 2 ne-a pus in fata unui paradox. Fara o opozitie parlamentara care sa conteze decizional, cu o presa talibanizata politic, premierul Victor Ponta si, in subsidiar, PSD, au devenit principala contrapondere la ura manifestata de tandemul Voiculescu-Antonescu impotriva unor institutii inca nesubordonate politic. Observati paradoxul? Formatiunea cu radacini bine infipte in fostul Partid Comunist s-a aratat, in ultima luna, mai apropiata de valorile occidentale decat traditionalul Partid National Liberal. Fireste, nu-i loc de idealizari. Vorbim doar de o cosmetizare a discursului, cauzata de interesele diferite ale celor doi copresedinti USL. Ca sef al Senatului, Crin Antonescu isi permite luxul sa viseze la prima functie in stat, principalul sau obiectiv politic. In schimb, liderul PSD intelege ca esecul Guvernului Ponta 2 poate insemna finalul carierei sale politice la nivel inalt, dupa modelul Guvernelor Boc. In plus, premierul este cel care trebuie sa dea explicatii partenerilor occidentali in privinta politicilor publice. In timp ce Antonescu isi ingaduie, prin studiourile de televiziune, critici la adresa unor institutii impuse de Bruxelles, Ponta trebuie sa mearga la Bruxelles si sa explice "latratul" partenerilor de guvernare. Episodul din vara, cand a fost "urecheat in fata clasei" de toti liderii europeni, inclusiv de prietenii socialisti, a produs rani inca necicatrizate pentru cel supranumit "micul Titulescu". Or, sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, in relatia cu liderii occidentali, premierul are un obraz mai subtire decat presedintele Senatului.

Nu in ultimul rand, diferenta de atitudine manifestata de PNL si PSD fata de institutiile enumerate mai sus isi are originea in constructia distincta a celor doua partide. Daca PNL s-a conturat ca un partid de lider, cu centrul de greutate in varful piramidei, PSD este o formatiune condusa de la baza. Pentru a-si pastra scaunul de sef al partidului, Ponta trebuie sa faca pe plac baronilor locali, mai putin interesati de controlul la varf al unor institutii, cat de o consolidare a influentei lor in teritoriu. Acesta este si motivul pentru care Ponta flutura insistent proiectul reorganizarii administrative, subiect care aproape lipseste din agenda PNL. Le arata liderilor regionali "zaharelul". Mai mult, premierul a reiterat luni, la o sedinta a CSM, ca procurorii nu ar mai trebui supusi controlului ierarhic. Ne putem doar imagina cat de bine a sunat propunerea in urechile lui Mazare, Dragnea sau Oprisan, politicieni cu parghii in parchetele locale. Daca pentru PNL miza este una imediata, Palatul Cotroceni si stoparea dosarelor pe rol, PSD este interesat de pastrarea status-quo-ului din teritoriu. Or, modificarea Constitutiei, principala tinta a social-democratilor, presupune un razboi de anduranta si pastrarea unei minime credibilitati pe plan extern.