Caută 
3 MIN
Adrian Nastase este sacrificat de un nou suflu
de stinga, alimentat de Ion Iliescu. Mecanismul
care a declansat minia pesedistilor a fost, potrivit
marturisirilor lui Iliescu, deschiderea portilor
casei din Zambaccian. Inauntru, realitatea a
aratat trasaturi care nu ar trebui sa-l
caracterizeze pe un lider social-democrat
autentic, pentru a nu a indeparta voturile
saracilor. O tara intreaga a putut experimenta
deconspirarea pe viu a „luxului si huzurului” (ca
sa amintim dosarul facut de moralistul Iliescu).
Partidul fusese dat de gol: plinsul pe urmarul
pensionarilor a fost paravanul imbogatirii.
Electoratul traditional incepuse sa inteleaga
rapid si un milion de voturi s-au pierdut in citeva
saptamini.
Ingrijorarea pentru viitor este ca pesedistii au
actionat in functie de ceea ce cred ei ca ar fi
pozitiv pentru perceptia unui politician de stinga.
Adica au judecat in functie de aparente. S-au
indignat in fata sutelor de tablouri, in timp ce o
buna parte din ei au acasa colectii alcatuite in
acelasi stil.
Schimbarea lui Nastase a fost un prilej, un
accident, venit in urma unei serii de „greseli”
facute de acesta, nu rezultatul unei campanii
interne de partid. „O nefericita declaratie de
avere a lui Nastase”, cum s-a exprimat Geoana
la un moment dat. Nimeni nu i-a imputat acte de
coruptie in urma carora si-a fi dobindit averea.
Nimeni nu vorbeste de „curatenia in partid”, ci
doar de aparentele exterioare, care ar pune sub
semnul intrebarii imaginea partidului. In fapt,
multi dintre pesedisti s-au lepadat conjunctural
de un om pe care l-au imitat. Nastase are cite o
replica in fiecare judet, oras al Romaniei. Stilul si
personalitatea lui Nastase au fost clonate pe
parcursul anilor in care el a fost liderul. Profilul
sau a influentat covirsitor modelul de activist,
comportamentul public si conditia morala.
Cu ce ne ajuta ritualul sacrificarii lui Nastase?
Demisia nu rezolva cele 46 de miliarde aparute
din cer in declaratia de avere a lui Dan Ioan
Popescu, nici afacerile soacrei lui Mircea
Geoana, nici gaura de sute de milioane de dolari
crescuta la CFR pe timpul lui Miron Mitrea, nici
jaful banilor publici facut de Marian Oprisan sau
Marian Vanghelie. Demisia nu rezolva nici pe
departe probleme pe care liderii PSD le au cu
Justitia. Retragerea lui Nastase nu este antidotul
de care are nevoie PSD pentru insanatosirea sa
si a lumii politice romanesti. Cu aspirina nu scapi
de cancer. Intrebarea este: pina unde si in ce
masura PSD poate sa-si asume o reforma
interna, un proiect coerent de schimbare, de
modernizare? Este posibila o rupere de Nastase
totala, cu tot ceea ce reprezinta persoana sa?
Testul final il vom vedea in momentul in care
acesta va fi trimis in judecata. Atunci,
regulamentul Parlamentului prevede ca este
necesar din nou votul plenului Camerei. Pentru
a confirma iesirea din epoca Nastase, PSD
trebuie sa accepte votul deschis,
neobstructionist, sa procedeze la fel si cu ceilalti
clienti ai Justitiei din PSD. Lasind la o parte
protectia politica pentru coruptie, PSD poate
semnaliza ca accepta onest jocul statului de
drept.
Pe miinile cui ramine PSD? La orizont se
profileaza mereu tinara speranta Ion Iliescu. El
si-a oficilizat o postura simbolica prin infiintarea
Consiliului de onoare al PSD, o instanta care va
stabili, probabil, cine mai trebuie sa faca un pas
inapoi in PSD. Ceea ce este o gluma proasta.
Ca si cum ar incerca sa separe hemoglobina de
leucocitele partidului rosu.
