Doi oameni furiosi

luni, 12 iunie 2000, 23:00
3 MIN
 Doi oameni furiosi

Infruntarea electorala in turul al doilea pentru Primarie a ajuns la o cota maxima de nervozitate. Prin pagini succesive de publicitate electorala cumparate in "Monitorul", cei doi protagonisti ai turului doi pentru Primarie, Constantin Simirad (PM) si Traian Dobre (PDSR), au uitat cu totul ca aceasta campanie are un scop cit se poate de precis: o administratie cit se poate de profitabila pentru ieseni. De la marile programe si prezentari de echipe, la inceputul campaniei, s-a ajuns, inevitabil, la o campanie exclusiv negativa.
Simirad il invinuieste pe Dobre de modul abuziv in care a devenit actionar majoritar la SC Comat SA Iasi. Dl. Dobre ar fi modificat statutul societatii, astfel incit, daca un angajat al unitatii si-ar fi pierdut locul de munca, acesta pierdea si dreptul de a fi actionar la unitate – deci o deposedare abuziva de actiuni. Politia, intimidata de imunitatea parlamentara a lui Dobre, se spune ca ar fi renuntat la instrumentarea cazului.
La rindul sau, PDSR ne da de inteles ca "adevaratul" om de legatura al Moscovei este Simirad, care ar intentiona sa realizeze un fel de Moldova Mare, rupta de Romania si intinsa de la Carpati la Tiraspol. Dobre il mai invinovateste pe Simirad de o intilnire care ar fi avut-o in 1998 cu Vladimir Voronin, prim-secretar al Partidului Comunist din Republica Moldova. Era exact momentul in care se puneau bazele Partidului Moldovenilor. Mai mult, se sugereaza ca intreaga campanie electorala de anul acesta a lui Simirad este subventionata de afaceristi dubiosi de peste Prut. Prin aceasta prezentare, Dobre contraataca pe doua fronturi: arunca anatema rusofobiei asupra lui Simirad, disculpindu-si indirect partidul de simpatiile filoruse, si situeaza lupta electorala pe un teren care nu poate fi verificat de simplul alegator.
Inducerea starilor de frica printre alegatori prin invocarea unui atentat la adresa statalitatii Romaniei face parte din registrul electoral obisnuit al PDSR. In 1996, cind CDR cistiga masiv in Transilvania, iar dincolo de Carpati ramasese majoritar PDSR, acesta sugera ca primul pas al destramarii statale a fost facut. Cazul invinuirilor la adresa lui Simirad seamana izbitor. Dar sa consideram ca Dobre nu bate cimpii si ca tot ceea se spune nu este doar o simpla fantasmagorie electorala, ca, intr-adevar, cele anuntate intr-o pagina publicitara sint, pur si simplu, reale. De unde ar avea Dobre asemenea informatii? Daca este convins de veridicitatea lor, a sesizat o institutie a statului abilitata sa se ocupe de asemenea cazuri? Pentru ca putem sa ne inchipuim foarte bine ca PDSR, fie a facut o investigatie pe cont propriu, ceea ce insemna ca are pus la punct un sistem de investigatii redutabil, fie beneficiaza de unele legaturi strinse cu lumea serviciilor secrete, capabile sa-i puna la dispozitie astfel de informatii. Cel mai probabil, insa, povestea este o insailare de efecte electorale.
Sigur ca unul dintre scopurile campaniilor electorale este si scoaterea la iveala a unor aspecte nu prea laudabile din viata candidatilor. Este ideal sa stim cu cine anume avem de-a face cind folosim stampila de vot. Insa logica acestei infruntari a trecut de la stadiul in care se urmarea atragerea alegatorilor cu diferite promisiuni la momentul luptei corp la corp. In acest caz, conteaza mai putin prezentarea pozitiva a propriei oferte cit creionarea unei imagini diabolizate a adversarului. Ratiunea conteaza prea putin, tot ceea ce se urmareste in aceasta campanie fiind mobilizarea electoratului prin manipularea unor stereotipuri negative, alimentarea fricilor cotidiene. Dobre ar intruchipa tipul omului de afaceri fara scrupule, iar Simirad, prin partidul pe care-l pastoreste, primul pericol la adresa integritatii statale. Ambele strategii de campanie sint menite sa polarizeze electoratul in functie de ceea ce nu ar trebui sa voteze, si nu sa spuna cine trebuie votat. Poate o astfel de strategie sa atraga cetatenii la vot si sa cointereseze alegatorii? Rezultatele se vor vedea peste citeva zile, cind prezenta la urne va fi cel mai bun indicator. (Mihai CHIPER)

Comentarii