Domnul Ambasador si Romania reala

Am revazut istoria relatiilor internationale ale tarii si nu am descoperit, cel putin de cind exista Romania moderna, o analiza mai clara si mai sensibila fata cu soarta nefericita a poporului roman, ce a incaput, cu si fara voia lui, pe mina unei tagme corupte, decit ne-a oferit ambasadorul SUA la Bucuresti, domnul Michael Guest. Si in diplomatia lumii, cu greu vei intilni, in vremuri cit de cit normale, un fapt echivalent, anume ca reprezentantul unui guvern strain, sa se delimiteze de starea de fapt din tara gazda cu asemenea curaj, demnitate, dar mai ales revolta. Logica discursului domnului ambasador este impecabila: guvernul este gestionarul coruptiei, care ?este o rusine pentru aceasta tara? (M.G.), in vreme ce poporul se compune din oameni ?onesti, si inteligenti, si muncitori. Oameni care-si pun inima pe tava in fata ta. Oameni care merita mai mult pentru ei, si pentru copiii lor, decit primesc?. Domnul ambasador dezbraca Romania de false podoabe, desfide zgura discursurilor oficiale, incarcate de laudarosenie si triumfarism, spre a ne infatisa Romania reala sau, cum se zice pe la noi, Romania profunda. Care Romanie, asemenea unui copil neajutorat, sustine in mod nedrept un regim corupt si incompetent. Intr-o tara ce se zbate in cea mai profunda criza sanitara din toata istoria sa moderna, medicamentele anti SIDA costa cu 50% mai mult decit in SUA, ne spune domnul ambasador, uimit ca guvernantii inchid ochii in fata tristei realitati, fac reforma de florile marului, inchid spitale din lipsa de fonduri, dar uita ca in spatele acestei catastrofe umanitare se afla politica intereselor clientelei PSD, care trebuie sa se imbogateasca cu orice pret, chiar si cu acela al iresponsabilitatii criminale fata de viata oamenilor. Lacomia fara margini a clientelei nu este necunoscuta domnului ambasador. Nici mecanismul ascuns, care face posibila si profitabila, o asemenea politica. Domnul Guest stie, intrucit nu e ambasadorul Albaniei, si dispune de informatii corecte obtinute de servicii competente, ca Romania este o tara trista in care calitatile unui popor cuminte sint batjocorite de o guvernare rapace, de un regim in care justitia nu-si face datoria, iar actorii sai cred ca nu-i nimic grav in aceasta, fiindca ?merge si asa?; in care privatizarile reale sunt compromise de lichidatori verosi, aflati in solda unor grupuri de interese; in care forte oculte sau vizibile se opun restituirii proprietatilor; in care ?atitea oportunitati au fost ratate?, datorita neomeniei, cinismului si arogantei celor care ne conduc. ?Si dumneavoastra stiti acest lucru?, se adreseaza franc reprezentantului guvernului la reuniunea de la Palatul Parlamentului, doamna Rodica Stanoiu, nimeni alta decit persoana care mai lunile trecute vindea o maghernita si o palma de pamint din Filiasi catre firma de stat Petrom, cu un pret mai mare decit la New York. A auzit doamna ministru rechizitoriul ce ar fi trebuit sa o determine sa-si dea demisia? Pas. Domnia sa declara senin ca nu e nimic grav in criticele ambasadorului, de vreme ce ea a retinut doar cele citeva remarci pozitive despre guvernanti, ce tin mai mult de curtoazia diplomatica. Nici domnul Florin Georgescu nu era impacientat de remarcile ambasadorului. Memoria selectiva a domniei sale este sensibila doar la cele citeva laude, elegante strecurate de domnul Guest, in alocutiunea sa inchizitoriala. Oficialii nostri s-au refugiat degraba in formule gata facute despre caracterul universal al coruptiei si despre rivna lor neostoita in combaterea fenomenului. Domnul Georgescu retinea caracterul ?ipotetic si general? (?!) al criticilor ambasadorului. Te si miri cita imaginatie semantica poate proba fostul ministru al Finantelor. Dar mirarea devine tristete cind te gindesti ca ipochimenul a putut accede la o asemenea demnitate in statul nostru.
La numai o zi dupa intimplarea cu pricina, un alt oficial american, domnul Olie Moore, presedintele Camerei de Comert Americane, invita guvernantii nostri paraleli cu Romania sa devina sincroni cu vremurile, cu tara si interesele ei majore. Altfel Romania risca sa fie scoasa din calendarul largirii Uniunii Europene in 2007. Coruptia compromite nu doar afacerile, dar si viitorul tarii, ne-a mai reamintit domnia sa. Nici unei alte tari din Europa nu i s-a diagnosticat mai direct si mai transant falimentul adus de o guvernare corupta. A trebuit sa-i asteptam pe americani spre a ne reaminti ca tara nu merge ?decit daca e impinsa de la spate?.
Au inteles ceva guvernantii nostri, care trec drept competenti in fata unui popor umilit si debusolat, pregatit sa-i reinscauneze la conducere si la viitoarele alegeri? As ! Domnul Iliescu, care se vrea campion al cruciadei de carton impotriva coruptiei a fost flatat de ?simpatia? pentru Romania a ambasadorului american, despre care declara, impotriva evidentei, ca a exprimat doar ?pozitii de principiu?. Cind cele spuse de domnul Guest se constituie intr-un rechizitoriu cu accente apocaliptice, domnia sa vorbind de ?falimentul moral? al tarii, domnul Iliescu face piruete de interpretare, ca pe vremea ?Golaniadei? din Piata Universitatii. Straniu, penibil si ridicol in parti egale. Sa-si fi pierdut domnul Iliescu simtul realitatii, dupa ce a marturisit public despre aroganta si lacomia celor mai iubiti dintre guvernanti? Incurajata de tacerea semnificativa a celorlalti oficiali Romani, dar si de complicitatea altora, doamna Stanoiu, nemaisuportind valul de acuze si nedreptati ce i se intimpla tocmai ei, neprihanita, trece la atac de baioneta, anuntind ca ?nimeni nu trebuie sa mai vina cu declaratii de amenintare?. Si domnul Vasile Dincu, de la dezinformare si manipulare, poreclit ministru al Informatiei, se face ca nu pricepe nimic, desi stim bine ca le pricepe pe toate, acuzind ca americanii au informatii ?false? despre Romania. Stai si te crucesti: traim in anul 2003, in Romania reala, sau in utopia guvernantilor?
Ca exista mai multe Romanii, stim. Ca exista un partid care se vrea detinator al monopolului adevarului stim, de asemenea. Mai stim ca exista un guvern care se comporta de parca ar fi etern, in unele momente, sau la spartul tirgului, in altele. In ambele ipostaze, bilantul este catastrofal. Dar ca Romania reala sa le fie mai bine cunoscute strainilor decit guvernantilor nostri, acesta este un motiv de ingrijorare si tristete. Guvernantii sint insa optimisti si fericiti, intrucit traiesc in lumea lor. De aceea criticile nu-i privesc si nu ii descurajeaza. Fiindca, asa cum relata domnul Guest, ei sunt convinsi ca strainii nu inteleg nimic din ce se intimpla in aceasta tara. Si daca inteleg? Si daca SUA, care doreste sa sprijine Romania, dindu-ne semne clare in acest sens, a decis sa transmita poporului roman ca nu poate sprijini un regim corupt dintr-o republica bananiera? Ca tot ne-a adus domnul Agahton, exemplare emblematice din flora acestora. Recenta ofensiva americana nu lasa loc dubiilor: SUA nu va sustine un regim corupt. Azi si miine. Daca guvernantii nu inteleg mesajul, e de dorit ca macar poporul sa fie mai lucid. Dar despre aceasta ne vom convinge la anul. t
(Mihai DORIN)