Economia de piata politica

Dupa ani intregi de teoretizari si discutii, se pare ca economia romaneasca a devenit una mixta. Nu e vorba de modelul suedez, pentru care a curs multa cerneala in presa pe vremea in care Iliescu era presedinte. Este un mutant care creste incet de zece ani. Este "economia de piata politica". In aceasta economie fac afaceri firme care la intrare, chiar pe frontispiciu, ar trebui sa aiba scris: intreprindere aflata sub incidenta partidului X sau a parlamentarului Y.
Scandalul reesalonarilor vine sa confirme acest lucru si sa arate dimensiunile "realizarilor". Citeva sute de firme sint pasuite de Ministerul Finantelor de la plata catre bugetul de stat a zeci de mii de miliarde de lei. De fapt, nici nu se mai stie prea bine suma, daca sint 20 sau 30 de mii de miliarde. Ministrul Traian Remes sare ca ars, dupa publicarea in presa a listelor cu "reesalonati", si spune ca legea nu e buna si ca ar trebui schimbata, deoarece criteriile de acordare a aminarilor sint foarte vagi. Adica Finantele puteau decide dupa culoarea ochilor cine merita si cine nu merita inlesniri fiscale. Numai ca Ordonanta este publicata de patru ani si de atunci nici o capetenie din Finante nu a cerut cu vehementa schimbarea ei. De ce? Chiar ministrul Remes ofera un raspuns, destul de vag, ce-i drept: "sint presiuni mari". Adica, mai clar, partidele politice aflate la guvernare, nu ar aveau nici un interes sa o schimbe. Ar fi pacat ca miliarde sa ajunga la buget, in loc ca o parte din acesti bani sa ia, de exemplu, drumul "sponsorizarilor" electorale. Mai ales ca in 2000 sint alegeri si, dupa cum remarca si premierul Isarescu, este o anumita ciclicitate intre acordarea de reesalonari si procesul electoral.
Pe lista datornicilor apar si colosi de stat care pur si simplu nu aveau de unde plati sau chiar firme care au ajuns intr-un impas, desi afacerea s-a dovedit profitabila in trecut si are sanse de reusita in viitor. In primul caz, executarea silita poate duce la explozii sociale greu de controlat. Restructurarea gigantilor, care trebuia inceputa cu multi ani in urma, nu se rezolva intr-o zi. Pui lacatul pe poarta si vinzi ce a mai ramas la a suta parte din pret. Este nevoie de fonduri serioase, care au inceput sa vina deja de la Uniunea Europeana, pentru protectie sociala. In cel de-al doilea caz sintem intr-o situatie intilnita si in Occident. Numai ca acolo criteriile de acordare a inlesnirilor fiscale sint clare. Adica regulile jocului nu lasa loc de interpretari si sint cunoscute de toata lumea.
Remes a aparut in acest scandal intr-o postura penibila. Cel care are piinea si cutitul se plinge ca feliile sint prea mari. Controlul cerut de ministrul Finantelor si aprobat imediat de premier nu va scoate la lumina cine stie ce "clientele politice", pentru ca Ordonanta 11/96 dadea ministerului mina libera. Totusi, daca blocarea reesalonarilor va fi urmata si de criterii concrete si fara loc de interpretari de acordare a inlesnirilor fiscale, un prim pas spre un joc corect va fi facut. Mai ales ca acest joc concurential se desfasoara intr-o tara in care coruptia in administratie este la loc de cinste. O demonstreaza si studiul "Drumul catre stabilitate si prosperitate in Europa de Sud-Est", realizat de Banca Mondiala, in care se arata fara dubii ca la capitolul "spagi" nu avem concurent in toata Europa. (Florin NICULA)