Furati mai putin!

Despre Grecia se spune ca n-ar mai avea sanse sa ramana in zona euro. Orizontul predictiei s-a apropiat pana la sfarsitul anului. Pe langa datoriile-record, s-a constatat si ca prea mult se fura – sunt estimari vehiculate de mediile de informare economice, care sustin ca 28 de miliarde de euro ar fi doar partea evazionistilor din categoriile profesionale, un echivalent a 10 procente din PIB-ul tarii in vremurile bune. La italieni se fura inca si mai mult in acest fel, echivalentul a o treime din PIB, dar in lumea afacerilor se considera ca Italia are sanse mai mari sa iasa cu fata curata din criza, in comparatie cu Spania. Peste tot exista evaziune, nici Germania nu e scutita de asa ceva, si doar eficienta serviciilor fiscale face diferenta.

In Romania, nu exista estimari oficiale privind economia subterana. In mass-media s-a vehiculat un procent de 10-15 la suta din PIB, respectiv 13-18 miliarde de euro, care dispar cu ajutorul mecanismelor mai mult sau mai putin ingenioase puse la cale de evazionisti. Este legislatia prea permisiva, tentatia prea mare sau pur si simplu sunt prea multi cei care fura? Comerciantii sustin ca orice control se lasa cu amenda, iar inspectorii sustin la randul lor ca nimeni nu e perfect. Probabil ca in tot acest joc de-a soarecele si pisica (precum in desanturile din marile angrouri bucurestene, esuate lamentabil in fata standurilor incuiate), adevarul e la mijloc.

Statul roman nu stie sa faca afaceri profitabile, chiar daca unii slujbasi ai sai prospera cu o viteza uimitoare. Statul american reuseste sa-si evalueze toti contribuabilii cam o data la cinci ani, ba chiar sa le si urmareasca conturile pitite in cine stie ce banci camuflate cine stie in ce tara. In Romania, pana si o banala amenda de circulatie este contestata in instanta. Ce nu este in regula?

Procurorii abia mai prididesc sa adune probe si declaratii in noianul de dosare, ziarele si televiziunile nu mai apuca sa le prezinte, iar judecatorii se plang de prea numeroasele cauze ajunse la instanta. Multe dintre ele sunt respinse pe motiv ca lipsesc probe sau, in cel mai bun caz, sunt trimise la rejudecare. De exemplu, dupa referendumul din 29 iulie s-au deschis la parchete aproximativ 2000 de dosare pentru fraude electorale. Faptul ca premierul si altii ca el iau in deradere eforturile de a combate hotia nu e deloc de natura sa ajute. Dimpotriva. Si atunci se pune pe buna dreptate intrebarea: cat de eficient a fost la randul sau Victor Ponta pe vremea cand era procuror? Si cat de eficient este el acum, ca premier?

Pana acum s-au depanat destule ite care duc catre clasa politica. Presedintele numarase la inceputul verii 28 de "puscariabili" numai in randul parlamentarilor. "Lotul" putea sa mai primeasca doi membri, luni, daca Comisia juridica din Camera Deputatilor nu ar fi respins cererea Parchetului de a incepe cercetarile in privinta a doi fosti ministri, Victor Paul Dobre si Laszlo Borbely. Plenul Camerei a confirmat ieri interdictia. In termeni juridici, asta se cheama complicitate. In termeni politici, se numeste exercitiu democratic (cum altfel?!). Alesii din comisia mentionata s-au prevalat de o portita legislativa aflata, cel putin aparent, in contradictie cu Constitutia ("nimeni nu este mai presus de lege", art. 16) pentru a-i "salva" pe cei doi de justitie. Asadar, mana lunga a justitiei s-a prins in usa Parlamentului – si nu e prima data cand pateste asta. Iar daca acesta este "modelul" de urmat, atunci de ce sa ne mai miram de ispravile altora si de prostul renume pe care ni l-au facut?