In cerc inchis

Cei care, in aceasta epoca, protesteaza vehement impotriva fenomenului numit "mondializare" nu ezita sa afirme ca aceasta complexa teorie economico-juridica este, de fapt, o "americanizare", dupa coordonatele celei mai puternice natiuni a lumii.
Fotbalul contemporan trece si el printr-o serie de transformari profunde, fenomen foarte asemanator cu "mondializarea", cu multe convulsii inerente tranzitiei de la o epoca la alta. In mod paradoxal, simptomele evolutiilor care se manifesta acum par a fi tot atit de americanizante, in ciuda faptului ca SUA reprezinta acum, ca si in trecut, a n-sprezecea roata la caruta soccer-ului mondial. Devoratorii de sport cunosc, desigur, faimosul campionat de baschet nord-american, abreviat prin obsedantele initiale "NBA": o competitie inchisa, in care, chiar daca jucatorii de foarte mare talent pot patrunde, nu acelasi lucru se poate spune despre echipe. Din NBA nu se retrogradeaza, acolo nu se promoveaza. Un tinar american atras de baschet poate juca in fel de fel de competitii scolare sau universitare, iar daca are si ceva talent si noroc, poate reusi la unul din traditionalele "draft-uri" de selectie pentru a ajunge in mirificul univers numit NBA. Dar atit. Cu toate ca ofera telespectatorilor cel mai spectaculos baschet posibil, NBA pare, oricit ar fi de curios, cam uzat. Lumea s-a cam plictisit de eternele dispute Bulls – Lakers sau Knicks – Magics, din simplul fapt ca lipseste ceea ce gazetarii sportivi numesc surprizele de proportii. Cam aceleasi lucruri se pot spune si despre NHL si NFL, ligile gemene ale hocheiului pe gheata si fotbalului american.
Cam acelasi sistem se preconizeaza a se incetateni si in fotbal, si nu in cel de dincolo de Ocean, ci in inima batrinului continent, daca lupta grupului celor 14 supercluburi din Vestul Europei va reusi sa ingenuncheze FIFA si UEFA. Acum trei ani, forurile fotbalistice au cistigat batalia cu supermagnatii fotbalului european si cu concernul "Media Partners", care doreau sa organizeze un supercampionat al cluburilor, tot la fel de inchis ca NBA, iesit de sub tutela federatiilor de tot felul. A fost o victorie "a la Pyrrhus", soldata cu concesii enorme din partea FIFA si UEFA, ale caror efecte negative se vad si astazi. "Liga Campionilor" a ramas sub egida organizatiei europene, dar portile sale sint din ce in ce mai intredeschise. Sau, mai exact, intreinchise.
Dar "Media Partners" si "G14" pornesc o noua ofensiva. Pe linga organizarea unui nou soi de "NBA" european, dumnealor doresc reducerea termenului obligatoriu de punere la dispozitie a jucatorilor pentru echipele nationale, doresc compensatii de la federatiile nationale pentru folosirea jucatorilor din proprietate la reprezentative, intr-un cuvint, vor sa subjuge total fotbalul intertari intereselor lor. Instrumentul de santaj este desprinderea marilor grupari de sistemul actual de organizare. FIFA si UEFA n-ar ramine altceva decit un pastor al unor federatii compuse din cluburi amatoare, ale caror valori ar emigra necontenit spre "mirajul G14".
Dincolo de alte efecte negative ale acestui fenomen, pe care le-am mai subliniat si cu alte ocazii, trebuie sa remarcam acelasi pericol pe care il induce sindromul NBA. Telespectatorii ar fi delectati saptaminal cu meciuri de cel mai inalt nivel: Manchester – Barcelona sau Milan – Bayern, dar vor disparea sarea si piperul fotbalului: bombele de calibru. Fotbalul este cel mai iubit sport, deoarece tocmai aici se petrec si cele mai mari surprize. Lumea nu a uitat minunea de la Belo Horizonte, din 1950, cind Anglia, inventatoarea fotbalului, la prima iesire oficiala din izolare, a fost invinsa de amatorii din SUA. Nici ceea ce s-a intimplat in 1966, la Middlesbrough, cind puternica echipa a Italiei a fost invinsa de armata regulata (la propriu si la figurat) a Coreei de Nord. Si nici anul 1970, cind campioana surprinzatoare a Romaniei, UT Arad, a scos din competitie detinatoarea Cupei Campionilor Europeni, Feyenoord Rotterdam. Aceste surprize s-au putut produce in cadrul organizat, deschis oricui, al competitiilor oficiale, intertari sau intercluburi. Daca aristocratia europeana a soccer-ului va reusi sa calce in picioare acest cadru, fotbalul mondial va pierde o imensa cota de interes. Intr-un cuvint, cel mai iubit sport isi va da, incet-incet, obstescul sfirsit. (Nicolae GRECU)