Managementul crizei la romani

In orice criza, cineva trebuie sa se ocupe si de reactiile nesabuite ale oamenilor. Comportamentele de panica colectiva pot duce peste noapte la caderi de banci, falimente de rasunet, fara nici un fel de fundament rational. O parte din "terapie" este realizata, de regula, de cea mai avizata voce: guvernatorul BNR. Iesirile sale frecvente din ultimul an au jucat acest rol, de a transmite, prin mass-media, semnale linistitoare si de incredere. Insa ceea ce in mod normal ar constitui etapele unui plan de management al crizei isi pierde rapid busola, pentru ca nici un politician nu are cum sa fie sincer in anii electorali. PSD si PDL, parteneri de guvernare, au tot interesul, in 2009, sa puna surdina pe evolutia economica reala, in contextul alegerilor europene, dar mai ales al celor prezidentiale. Nici PNL nu are cum sa faca foarte mult tapaj pe acest subiect, desi se afla in opozitie. Deficitele imense si aparatul birocratic urias creat cit s-a aflat la guvernare nu-i dau nici o circumstanta atenuanta. In aceste conditii, trebuie sa privim cu maxima circumspectie orice informatie cu pretentie de pronostic. Ceea ce pare deocamdata foarte clar este continuarea distorsionarii informatiilor de natura economica din ratiuni electorale. Cu alte cuvinte, din diverse motive, liderii politici nu ne vor spune tot adevarul in legatura cu amploarea reala a crizei (nici daca ar reusi sa o evalueze corect) si mai ales vor continua sa ascunda efectele ei cumplite.

A devenit o regula sa aflam cu un decalaj de jumatate de an ce ne-au ascuns: cind PNL spunea ca economia "duduie" si are cea mai mare crestere din Europa, aceasta se indrepta, de fapt, abrupt, spre recesiune. Cind seful statului impreuna cu PDL si PSD amageau profesorii si angajatii sectorului public ca exista bani pentru majorarea salariilor inaintea alegerilor parlamentare, stiau ca bugetul are deficite enorme (dar merita o mica manipulare electorala pentru citeva procente in plus). Mai stiam anul trecut ca avem cele mai mici datorii publice din Europa – ne asigura atunci insusi guvernatorul BNR Mugur Isarescu. De doua luni, am descoperit, stupefiati, ca mai exista "datorii publice private" de 24 miliarde, pe care trebuie sa le platim anul acesta, datorii care tot in cursul leu-euro se vor regasi.

De la luna la luna, prognoza urechista a presedintelui coboara vertiginos. Acum recunoaste ca poate fi o scadere cu mai mult de 1% (4%, dupa FMI), ceea ce suna penibil pe linga cele 5-6% din urma cu 3-4 luni sau 2,5% la alcatuirea bugetului ori "teritoriul pozitiv" in case spera acum o saptamina. Cind se angajasera negocierile cu sindicatele pentru alcatuirea bugetului pe 2009, s-a plecat din start de la o crestere economica de peste 2%. Toate aceste date, la mai putin de o luna, dupa o scurta vizita a FMI, au fost rapid desfiintate si considerate utopii de vacanta. Pe economia Romaniei a fost pusa acum o stampila dura, care consfinteste ca, sistematic, de mai bine de un an, datele economice furnizate de autoritati sint pur si simplu false. Jumatate din incompetenta, jumatate din interes.

Fireste, in asemenea momente, in intreaga lume nu sint foarte multi politicieni care sa stie ce au de facut. Dar, in cazul romanesc, s-ar fi putut discuta, discret, cu ceea ce reprezinta partea antreprenoriala a Romaniei. Iar acolo s-a stiut tot timpul. De la inceputul anului au circulat informatii despre planurile de afaceri ale marilor concerne si firme din Romania, plecind de la telecomunicatii, constructii, constructori de masini si subansamble, metalurgie. Majoritatea lucrau in planurile lor cu un scenariu mediu de scadere a cifrei de afaceri de aproximativ 10% fata 2008. Ceea ce ar fi condus, in aceiasi parametri de cheltuieli publice (fara bani alocati special pentru investitii in infrastructura) la o scadere cu 10% a PIB. Ceea ce, din cite ne spun economistii, echivaleaza cu o prabusire economica asemanatoare Estoniei. De ce economia reala, privata, a stiut tot timpul, si guvernul nu a vrut sa auda, daca nu din ratiuni electorale?

Ni se spune acum ca acordul cu FMI este unul "preventiv", ca, de fapt, s-ar putea sa nu utilizam toti banii, dar ne-am trezit cu leul devalorizat cu 20%. Rapiditatea cu care se deruleaza negocierile arata ca deja cutitul este la os si ca se lucreaza contra-timp. Vom afla, cu siguranta, mai tirziu, de ce. Daca aceste minciuni sint pentru a pacali o scadere accentuata a increderii in economia romaneasca si in moneda nationala, se autoamagesc. Tot se va afla. Efectul va fi intirziat, dar la fel de puternic, in schimb, psihologic, neincrederea va persista mai mult timp.