Miza Helsinki

Pe parcursul a doua zile, vineri si simbata, cele cincisprezece tari membre ale Uniunii Europene vor trebui sa se puna de acord asupra unor probleme care domina agendele diplomatice de citiva ani incoace. Este, asadar, o intilnire mai importanta decit cele obisnuite.
In primul rind, la Helsinki vor fi dezbatute planurile pentru crearea unei forte militare europene. Conceputa ca o forta rapida de reactie, care sa cuprinda cincizeci-saizeci de mii de militari, viitoarea armata europeana va trebui sa fie capabila sa sustina misiuni legate de pacea in Europa, incepind cu anul 2003.
Dar realizarea unui proiect privind o politica europeana comuna de securitate pare sa fie problema cea mai putin controversata a summitului. Cu atit mai mult cu cit Washingtonul a primit foarte favorabil ideea unei capacitati militare europene autonome. Insa mult mai delicata este chestiunea admiterii sau neadmiterii Turciei drept candidat pentru Uniunea Europeana. Desi, pentru imbunatatirea relatiilor cu Ankara, majoritatea tarilor Uniunii este gata sa ii acorde statutul de candidat la UE, drumul Turciei spre aceasta pare sa depinda insa de solutionarea problemei Ciprului. Grecia, desi a manifestat in ultimul timp semne evidente de deschidere catre Turcia, cere partenerilor europeni, in schimbul nefolosirii dreptului ei la veto, garantii de securitate si o certificare a aderarii partii grecesti din Cipru la Uniune.
Lansarea unei reforme in profunzime a institutiilor europene va ocupa, de asemenea, un loc important in sumarul discutiilor de la Helsinki. Miza unui asemenea demers este evitarea paraliziei in functionarea unei Uniuni Europene largite, care ar putea ajunge, pe parcursul urmatorului deceniu, la douazeci si sapte de membri. Toate semnalele arata ca ministrii de externe din UE sint gata sa accepte realizarea reformelor, manifestind totusi o oarecare precautie si incercind sa evite cele mai radicale propuneri de schimbare care au fost discutate in ultimele luni. Astfel, se pare ca, deocamdata, aceste reforme se vor limita la trei probleme: extinderea voturilor la majoritatea absoluta pentru luarea deciziilor in Consiliul de Ministri, o noua pondere a participarilor pentru stabilirea majoritatii luind in calcul importanta statelor si limitarea numarului membrilor Comisiei Europene.
O alta problema care se anunta a fi exploziva va fi incercarea de a convinge Marea Britanie, traditional conservatoare, in vederea realizarii unei armonizari fiscale in Uniune. Londra continua sa refuze includerea euro-obligatiunilor in cimpul de aplicare al unei legi europene, ceea ce face imposibila o armonizare fiscala europeana. Partenerii europeni ai Londrei nu spera insa prea mult in acesta privinta de la summitul de la Helsinki.
Pe linga acestea, liderii europeni vor analiza situatia din Cecenia, care pare tot mai mult sa scape de sub control, si problema unor eventuale sanctiuni la adresa Moscovei.
In sfirsit – chestiunea cea mai importanta pentru Bucuresti – la summitul de la Helsinki se va decide inceperea negocierilor de aderare, incepind cu anul 2000, cu inca sase noi tari. Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Romania si Malta se vor alatura Ungariei, Poloniei, Republicii Cehe, Sloveniei, Estoniei si Ciprului, cu care Uniunea negociaza deja.
In mod normal, inceperea negocierilor nu inseamna automat si aderarea la Uniune. Austria, Finlanda si Suedia – state mult mai dezvoltate decit cele din Estul Europei si care faceau deja parte din zona europeana a liberului schimb – au negociat mai bine de zece ani inainte de a deveni membre ale Uniunii. Criteriile pe care tarile candidate trebuie sa le indeplineasca sint foarte severe si privesc mai ales existenta unor institutii stabile care sa garanteze democratia, drepturile omului si protectia minoritatilor. Se cere, de asemenea, existenta unei economii de piata functionale care sa poata suporta presiunile din Uniunea Europeana. Tarile candidate vor trebui, deci, sa faca un efort considerabil pentru a-si aduce legile si reglementarile la nivelul celor dezvoltate de statele membre UE in cei 42 de ani trecuti de la semnarea Tratatului de la Roma.
Dar decizia de la Helsinki pare ca va fi mai degraba una politica. Posibila incepere a negocierilor oficiale cu acest "al doilea val" inseamna de fapt, din partea UE, un gest de bunavointa fata de aceste tari, demonstrindu-si in acest fel angajamentul in favoarea Europei Centrale si de Est dupa criza din Kosovo. Ramine insa de vazut daca liderii europeni se vor pune de acord si nu vor transforma Helsinki intr-un nou Seattle. (Ionel AFRASINEI)

Publicitate și alte recomandări video