Nimic nou pe frontul sondajelor

Dintotdeauna, Puterea si Opozitia s-au confruntat (si) in sondaje de opinie.
Nevoia guvernantilor de a arata ca au girul majoritatii pentru cele mai multe dintre actiunile pe care (nu) le derulezeaza s-a vadit inca de la inceputul anilor ’90. Mai mereu, sondajele au tinut partea Puterii, mai ales ca patronii institutiilor de profil sint si ei oameni, au simpatii si antipatii, ba au chiar, uneori, si culoare politica. Din aceste motive, sondajele au falsificat deseori optiunile alegatorilor, sadind in mintea electoratului anumite idei, a caror menire era aceea de a reconstrui realitatea potrivit propriilor dorinte ale unor politicieni.
Asadar, ce ar aduce nou cel mai recent sondaj de opinie, INSOMAR, din luna octombrie? Nimic. Acesta este raspunsul. Dar este un nimic plin de semnificatii. Sa ne explicam. In pofida scandalurilor, demisiilor, excluderilor, deconspirarilor de la virful Puterii, Alianta DA – cu 46% – sta la fel de bine in topul electoral ca in lunile precedente. In acelasi timp, in cadrul Aliantei, PD se dovedeste in continuare partidul mai tare, desi prestatia sa politica nu este cu nimic superioara liberalilor.
Cit priveste capitolul incredere, primul in clasament ramine presedintele Basescu (57%), urmat, la distanta, de Theodor Solojan, Mona Musca, Gigi Becali, Mircea Geoana, Emil Boc si premierul Tariceanu, ultimul cu 27%. Asadar, distanta care-l separa pe seful statului de seful Guvernului este exact de 30 de procente, la fel de consistenta si de plina de sensuri deloc ascunse ca si in urma cu un an, de pilda.
Pe de alta parte, PSD se cramponeaza in jurul unui 23% (exact jumatate din scorul Aliantei), procentaj nici prea-prea, nici foarte-foarte; cu alte cuvinte, de la acest 23% se poate scadea in continuare, ca este loc, dar se si poate creste, ca pesedistii au inca rezerve destule. La fel, PRM slabeste in continuare, in timp ce PNG se dezvolta, poate si datorita transferurilor de personal de la partidul „Tribunului” la cel al lui Becali. Dar sa nu uitam ca, si in topul increderii in personalitatile politice, Becali este pozitionat inaintea lui C.V. Tudor. UDMR atrage de partea ei mai toata populatia de origine maghiara, in timp ce PC nu mai are pe nimeni alaturi, nici macar pe telespectatorii „Antenelor”, dar acest lucru nu trebuie sa mai mire. Institutiile cu grad ridicat de credibilitate in ochii romanilor ramin Biserica, Armata si Mass-Media, cu un scor totusi exagerat de mare, fata de ceea ce au produs in ultimii 16 ani.
Rezulta din toate datele de mai sus ca, de luni bune, nu s-a schimbat mai nimic in optiunile electoratului. Stabilitate – acesta este cuvintul cheie al celor mai recente sondaje de opinie. Dar aceasta stabilitate face bine actualei Puteri (si mai ales PD). O stabilitate in optiuni, pe hirtie, poate induce electoratului ideea ca si guvernarea este la fel de stabila. Situatia este paradoxala, de vreme ce realitatea politica este mai degraba zbuciumata, plina de tradari si surprize, de lovituri sub centura si de declaratii de razboi fratricid.
Aceasta stabilitate cade bine guvernantilor, pentru ca le arata ca alegatorii ramin de partea lor, poate si pentru ca nu exista inca o alternativa politica. Se ascunde aici si ideea subliminala a unor eventuale alegeri anticipate (pentru zdrobirea pe termen lung a adversarilor), dar si proiectul unui mandat intreg si plin de reusite. Stabilitate mai poate insemna siguranta si promisiunea unei vieti mai bune. Mai tineti minte ce promiteau Iliescu si FSN in 1990? Ati ghicit – tocmai stabilitate. Si s-au „stabilizat” atit de bine respectivii, incit nici pina astazi n-am scapat de ei.
Stabilitatea mai poate insemna, insa, si o capcana, pentru ca se poate intoarce impotriva guvernantilor, atunci cind se amagesc singuri. Experienta a dovedit ca, dupa doi ani de mandat, in care Puterea se bucura de sustinerea electoratului, are loc momentul de inflexiune. Sau inceputul declinului.