Nunta cu insa

Primarul Gheorghe Nichita, impreuna cu sfatul inteleptilor care-l inconjoara pe ogorul fotbalistic, a decis ca Politehnica va fi scoasa la vinzare. Odrasla nascuta din iubirea dintre fostul club studentesc-muncitoresc al Iasului (Politehnica) si frumoasa botezata Unirea de seful RAJAC-ului de la acea vreme s-a facut fata mare si are nevoie de multe alea, pe care sarmanii parinti nu au cum sa i le ofere pe palma. Iar concurenta creste vertiginos, toata lumea (buna si tinara) are Internet pe mobil, motocicleta Harley-Davidson, lap-top ultimul racnet, iar pretendentul la mina adolescentei trebuie sa le aiba pe toate, basca sa fie om serios si familist. Sa nu cumva sa miroase a vodca (Kondratov), nici a vin (fie el si de Cotnari), dar sa-i asigure un viitor sigur si imbelsugat, chiar daca nici taticu’ n-o sa se dea in laturi de a mai scapa citeva firimituri pentru fericirea generatiei urmatoare. Se pregateste, deci, nunta mare, cu multe daruri, dar si cu multi de "insa".
Politehnica de astazi este, dincolo de orice simpatii si antipatii politice, creatia lui Nichita. Daca nu era actualul primar cu "Unirea" lui (o echipa onorabila de Divizia C), Poli ar fi jucat in acelasi tert esalon cu un lest doldora de puncte penalizare. In cinci ani de la acea funesta pagina din istoria fotbalului iesean, Poli-Unirea de ieri, Politehnica de astazi, a promovat pe prima scena fotbalistica a tarii si se pregateste de al patrulea sezon consecutiv in Liga I. Insa…
Pretentiile iesenilor au crescut. Microbistii s-au saturat de lupta pentru evitarea retrogradarii, chiar daca Poli a jucat intotdeauna fara emotii in ultimele etape, si parca ar vrea mai mult. Mai intii, o incalzire in Cupa UEFA Intertoto si apoi, cine stie. Frumos in teorie, a spus-o insusi tata Nichita, insa…
Daca acum cinci-sase ani antagonismul sustinere privata – finantare publica era o tema buna de discutii, existind si solutii gatite la mixer, acum lucrurile s-au schimbat enorm in fotbalul romanesc. Practic, Romania trece acum prin faza parcursa de natiunile mari ale Europei fotbalistice acum jumatate de deceniu, inainte ca recesiunea sa urmeze, logic, salturilor dementiale in domeniul sumelor de transfer si salariilor jucatorilor. Deocamdata, bugetele necesare chiar si pentru o banala supravietuire in primul esalon cresc exponential in spatiul mioritic. De aceea, in special in cazul marilor orase precum Iasul, o echipa de fotbal de prim rang, sustinuta in intregime de la buget, devine o utopie. Asa ceva mai este posibil la Voluntari, Urziceni, Opinticii din Deal, dar nu la un oras cu problemele urbei bahluviene. Este limpede ca lumina zilei: tata trebuie sa-si marite fata! Insa…
Nu ii este usor primarului sa-si dea pe mina oricui odrasla preferata. Fie si privind in curtea vecinului de la Bacau, unde Sechelariu s-a ridicat pe mareele fotbalului si s-a inecat de git cu el. Pentru ca fata, oricit de ochioasa si nurlie ar fi, este la o virsta primejdioasa si poate creste in greutate. Iar tentatiile fotbalistice si extra maresc pretentiile si, implicit, acceleratia gravitationala. Daca va fi gasit un ginere respectabil (cit mai rezista fetita!), tata socru nu are ce pierde. Fie ginerele este neserios, si atunci microbistii vor regreta in fata urnelor frumoasele vremuri de altadata, fie va fi un sot de nadejde, si atunci taticul merita felicitat pentru alegerea facuta. Este, deci, cit se poate de logica prudenta, atit de necesara, in selectia pretendentilor si chiar a petitorilor. Insa…
Ca si in domeniul casatoriilor adevarate, si in fotbal timpul trece necrutator. N-a mai ramas decit o luna pina la inceperea sezonului si Poli de-abia se incropeste, cu citeva transferuri fara nici un fel de importanta. Si daca viitorii soti au obiceiul sa ceara zestre, posibilii investitori cer conturi curate ca lacrima si garantii. Ceea ce, in conditiile babiloniei politice din dulcele tirg, este imposibil. Insa…
Poate ca, totusi, Politehnica, o mireasa nu prea bogata, dar mult iubita si buna la suflet, isi va gasi alesul care s-o scoata in lume. Si atunci, nu ne ramine decit sa-i uram "Casa de piatra"!