O tara din ce in ce mai guvernata

Teorema "clasica" a interpretarilor date politicii romanesti din ultimii patru ani este aceea a unui regim turbulent, mereu pus pe harta, din cauza caruia se pierd si se blocheaza proiectele si se pune frina dezvoltarii. In loc sa slujeasca intereselor natiunii, demnitarii PNL si PDL isi vad de razboiul lor marunt. Mai popular: "in loc sa faca treaba, ei se cearta". Au uitat pentru ce au fost alesi, au in gind numai proiectele personale. Din acest motiv, functionarea institutiilor pare uneori ca se blocheaza de-a dreptul. Da! Asa este, multe oportunitati ramin blocate, dar nu neaparat pentru ca cineva se opune cu adevarat si pune bete-n roate, ci pentru ca, de cele mai multe ori, intilnim incompetenta ori sint zadarnicite tunuri ascunse date banului public. In parte, teoria institutiilor turbulente (sau tulburate) este, de fapt, mai vechea "disolutie a autoritatii statului", adaptata vremurilor de vizionarii de stinga ai societatii romanesti.

Trebuie sa atacam serios o asemenea perspectiva alarmista si, de multe ori, falsa. Ultimul exemplu, sedinta CSAT, suspendata de presedinte pentru a cere explicatii despre planurile de dotare cu masini a Politiei romane, arata tocmai ca aceste institutii functioneaza bine. Ce s-ar fi intimplat daca nu o faceau? Am fi avut Logan-uri cumparate cu 70.000 de euro, pagubind bugetul public cu sume imense. Totul ar fi mers uns: ministri, seful Politiei romane ar fi fost acoperiti cu avize si rapoarte legale, toata lumea ar fi tras ceva din comisioane si ar fi mers ca pe roate.

Inainte de 2004 era liniste in CSAT, avizele si aprobarile curgeau pe banda rulanta, nimeni nu era interesat sa faca probleme – a se vedea "dotarile" Motorola, afacerea fregatelor, modernizarea MIG-urilor, achizitionarea elicopterelor Puma second-hand. Atunci, nimeni nu a manifestat vreo suspiciune, dar nu inseamna ca nu erau probleme. Unele cu mult mai grave chiar, dar vorbeau despre ele numai ONG-urile, presa, ambasadorii tarilor occidentale si niciodata demnitarii romani. Dincolo de zidul de fier al statului "puternic" si "stabil" nu razbatea nici un semn de ingrijorare. In loc sa-si acopere reciproc spatele, in interes politic personal, asa cum s-a intimplat in perioada pina in 2004, acum oamenii din institutii sint primii care le sesizeaza.

Sa recapitulam, spre exemplu, numai sirul nesfirsit de atacuri la Curtea Constitutionala, menit sa lamureasca cum functioneaza si care sint raporturile dintre institutii si cit de constitutionale sint unele legi. Ne-am lamurit, in ultimii patru ani, cine are dreptul sa numeasca procurorii sefi de la parchete, in ce conditii poate fi schimbat presedintele unei camere a Parlamentului, cu ce fel de majoritate poate fi avizata cercetarea penala a unui ministru, daca o motiune simpla duce la demiterea unui ministru, in ce conditii poate refuza presedintele sa numeasca un ministru – chestiuni care in regimul iliescian functionau pe baze informale.

In ciuda a ceea ce se spune, Romania nu este guvernata mai prost din cauza disputelor succesive dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. Tensiunea care izbucneste periodic, in momente de multe ori surprinzatoare, nu loveste pe cit s-ar crede in interesele cetatenilor. Atit timp cit ambii centri de putere joaca in ringul constitutional, lupta pe cai legale intre persoanele care detin demnitati in stat are pe termen lung un rol benefic, fiindca sint creati anticorpii (procedurile) statului de drept si se instaureaza precedentul. Pinda, suspiciunea, controlul reciproc sint rosturile separatiei puterilor in stat si ne scutesc pe noi nu numai de un efort in plus de monitorizare, dar reprezinta un risc redus pentru orice atentat la buzunarele noastre.