O vizita la ruda saraca

"Tara noastra va sustine cauza Romaniei in structurile europene si euroatlantice, pentru ca recunoaste efortul imens facut in aceasta directie de autoritatile de la Bucuresti". Nu, nu este o declaratie a liderului de la Casa Alba, nici a premierului german sau britanic, si nici a presedintelui Frantei. Este, cuvint cu cuvint, inceputul discursului pe care presedintele polonez, Alexander Kwasniewski, l-a tinut ieri in aula Universitatii Bucuresti, in timpul vizitei sale de doua zile in tara noastra.
Daca acum aproape zece ani Romania si Polonia luau startul impreuna catre democratie si prosperitate economica, iata ca, intre timp, lucrurile s-au lamurit: Polonia ne priveste deja de sus, sfatos, si are tot dreptul sa o faca, neuitind chiar sa promita binevoitor ca ne va sustine cauza deoarece recunoaste ca ne straduim sa facem ceva, chiar daca deocamdata n-am reusit nimic. Din pacate, cu toata amaraciunea pe care o simtim in astfel de situatii, trebuie sa acceptam realitatea asa cum este si sa o judecam gindindu-ne la viitor.
Peste sase zile, Polonia va fi membru cu drept de vot al Aliantei Nord-Atlantice, iar peste trei ani va deveni membru al Uniunii Europene. Deci, iata, date exacte, certitudini. In privinta Romaniei nu se stie nimic. Nici macar o certitudine de genul "peste 20 de ani vom fi cu siguranta membri in NATO sau in UE". Ca urmare, o relatie buna cu Polonia s-ar putea dovedi foarte eficace pe viitor. Problema care se pune este daca Romania va fi in stare sa intretina o astfel de relatie. Pentru ca aici nu este nevoie doar de zimbete si stringeri calduroase de mina.
Balanta comerciala dintre Romania si Polonia a scazut dramatic de la an la an, ajungind, in 1998, la un nivel catastrofal pentru noi. Articole produse de economia poloneza, in afara de cartofi, mazare sau materii prime, deja nu mai sint accesibile romanilor pentru a fi importate. Multe dintre produsele finite au invadat pietele europene, producind panica printre producatorii din UE care nu beneficiaza de o forta de munca comparabil de ieftina ca aceea din Polonia, desi la fel de calificata. De asemenea, multe posturi de televiziune occidentale au, in ultimii ani, clipuri publicitare consistente de promovare a produselor mai multor firme din Polonia.
In acest moment, datorita relatiilor economice deja batatorite din vremea CAER, schimburile cu Polonia se mentin la un nivel relativ ridicat, desi la mai putin de un sfert fata de 1989. In curind insa, in conditiile in care economia acestei tari se orienteaza din ce in ce mai agresiv catre Occident si deoarece Romania nu mai face fata importurilor comparabil de scumpe ca si cele din UE, interesul Poloniei fata de tara noastra evident ca va scadea. Polonia nu este Ungaria, de care ne leaga o granita comuna si o minoritate de 1,5 milioane, si care va avea interese economice de lunga durata in Romania, chiar daca la un moment dat vom da semne ca nu facem fata.
De altfel, cazul Cehiei, stat cu care relatiile noastre economice sint ca si inexistente, in ciuda traditiei din vremea CAER, are toate sansele ca in curind sa fie urmat si de Polonia. Deocamdata, singura piedica este marimea pietelor, atit a celei de la noi cit si a celei din Polonia. Insa, in lipsa unui interes economic bine conturat, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca interesul strategic este infim, Polonia nu va fi prea mult timp un fan al Romaniei, mai mult decit la nivel declarativ. Se stie ca politica externa a unui stat este determinata de economie si, doar izolat, de interese strategice, nicidecum de prietenii gratuite.
Sa revenim insa la declaratia de la care am pornit, a presedintelui Kwasniewski. Desi n-am putut publica integral discursul, garantam ca nu s-a referit la alt motiv pentru care Polonia sa ne sustina, in afara de "recunoasterea efortului…". Iar acest singur motiv nu denota decit un sentiment de compatimire pentru un fost camarad, cazut intre timp in necaz. Cu o diferenta, insa: daca in relatiile dintre oameni o fosta camaraderie poate conta, in cele dintre state ne e teama ca asa ceva nu are absolut nici o relevanta. (Claudiu RAUS)
Monica merge mai departe
Hotarit lucru, Monica Lewinsky nu se poate deloc consola cu gindul ca risca sa se piarda in anonimat. E drept, dupa un an de zile in care poza ta cu bereta si dinti mari s-a lafait confortabil pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume, e greu sa te obisnuiesti cu gindul ca ai devenit, dupa cum spun americanii, "yesterday news". O chestie absolut neinteresanta, mai pe romaneste. Si, atunci, fosta stagiara de la Casa Alba a inceput, zilele acestea, o campanie in forta pentru a-si recapata pozitia de vedeta. Miercuri, un interviu-maraton de doua ore, transmis de canalul ABC si realizat de celebra Barbara Walters, basca lansarea mondiala a unei carti despre ea, scrisa (ce coincidenta!) de Andrew Morton, nimeni altul decit biograful oficial al fostei printese Diana, alta femeie care n-a stiut decit sa distruga pentru a se simti ea bine. Vineri seara (pentru americani), un alt interviu maret, de data asta pe un post mai modest, Channel 4, in fata unui reporter mult mai putin faimos, Jon Snow. Si probabil ca, pina in momentul in care veti citi dumneavoastra aceste rinduri, Monica isi va mai fi trimis in eter alte citeva ginduri curate, la cine stie ce televiziune locala.
Desigur ca nu mai are nimic nou de spus. Toate informatiile pe care a putut ea sa le dea au fost deja intoarse pe toate fetele. Asa ca, zimbitoare (are dinti frumosi, ce mai!) isi povesteste impresiile de dupa dezastru. Cum a fost ea amenintata de Starr cu 27 de ani de inchisoare daca refuza sa coopereze cu el, cum era s-o impinga FBI la sinucidere, ce i-ar face Lindei Tripp daca ar pune mina pe ea, cit de mult l-a iubit pe Clinton, cit de putin mai tine la el, fiindca e un politician si atit, toate acestea impanate din cind in cind si cu ceva lacrimi, ca nu cumva sa uite lumea cit de mult a suferit ea. N-o impresioneaza faptul ca, la un sondaj realizat in dimineata zilei de miercuri, 92% dintre persoanele intervievate au declarat ca nu le intereseaza absolut deloc cartea ei, iar 62% si-au proclamat profunda durere in cot fata de interviul de la ABC. Pentru ea e suficient ca 7.000.000 de americani (chiar sub procentul de 38% care reiese din ancheta) s-au zgiit bine-mersi la ea si la Barbara Walters, iar pe Internet cartea lui Morton a ajuns un best-seller. Drept pentru care Monica merge, vijelioasa, mai departe.
In fond, poate n-ar fi nimic rau in asta. La cite romanele siropoase se citesc in lumea asta, de ce n-ar merge si povestile durduliei domnisoare Lewinsky? Numai ca, vedeti dumneavoastra, ea nu uita niciodata sa-si ceara scuze fata de Hillary si Chelsea Clinton pentru cit de mult le-a facut sa sufere si precizeaza intotdeauna cit de murdarita se simte de toata aceasta afacere. Asa ca, ori de cite ori iti aduci aminte ca de la ea a pornit scandalul si, mai ales, ca tot ea, si numai ea, este cea care il continua, te-apuca o greata iremediabila. Iar o lamiie la indemina n-ai intotdeauna. (Marius CRISTIAN)