Partidul Democrat Liberal Popular Degeaba

Pedelistii vor sa-si reinnoiasca look-ul. Undeva prin toamna va fi organizat un congres care va consfinti schimbarea siglei si titulaturii partidului. In momentul de fata, cei mai multi dintre pedelistii importanti inclina spre denumirea de Partid Popular. Cu vreo citiva ani in urma, dupa esecul de la alegerile generale din 2000, si taranistii lui Vasile Lupu s-au deghizat o vreme in straie de populari. Dar nu le-a iesit stratagema.

Poate ca unii ar spune ca numele de populari le vine ca o manusa fara degete democrat-liberalilor. Sint in formatiunea lui Emil Boc mai multi politicieni care suscita o irepresibila simpatie din partea publicului alegator. Voi da doar citeva exemple: Berceanu, Prigoana si Elena Udrea, de la Bucuresti si Dan Carlan, Daniel Oajdea si Narciza Nedelcu de la Iasi. Neostoitele lor eforturi de a sluji binele public le-a transformat deja porecla in renume. Si promisiunile in realizari. Sau invers.

Mai complicata se anunta cuplarea partidului la «doctrina populara» (crestin-democrata, de fapt). Desi PDL este deja membru al Partidului Popular European (PPE), nimeni nu a aflat inca in ce cred democrat-liberalii. Nici macar ei. Avem de-a face cu un secret mai bine pazit ca ascunzatoarea tezaurului pierdut al lui Decebal. De altfel, dupa o trecere rapida de la stinga la dreapta spectrului politic, nici nu-i de mirare ca activistii sint inca dezorientati. Unii nu-si vor reveni niciodata.

Alcatuit, in mare masura, din membri de partid racolati de la toate formatiunile existente, PDL sufera de o eterogenitate pernicioasa. Gratie charismei lui Basescu, care i-a inconjurat ca o «aura magica», pedelistii au obtinut in ultimii ani rezultate notabile la alegeri. Ca, ulterior, succesul unora a insemnat doar dezamagire de partea electoratului e deja un lucru de la sine inteles.

Singurul proiect de succes al PDL ramine Traian Basescu, cauza si efect in acelasi timp pentru un partid care inca nu stie ce vrea. Un singur cap nu suplineste o suta de mii de teste goale. Singurele domenii in care PDL exceleaza sint cele insusite cu brio de la PSD: santajarea adversarilor politici, smecheriile financiare, politica de clan si obedienta subalternilor. Faptul ca ideea destructurarii PSD a revenit in discursul pedelistilor arata ca nu e loc pentru doua formatiuni infame nici macar in politica romaneasca.

Multi au vorbit de criza de resurse umane din PDL, recent (minune mare!) chiar unii din interiorul formatiunii. Cum, pina astazi, criteriile de promovare in PDL au fost mai degraba cumatriile, spagile si impartasirea unor proiecte maligne, e greu de inteles de ce de-abia acum au descoperit unii in ce ape murdare se scalda acest partid.

Asadar, in absenta unui proces de modernizare a partidului, simpla schimbare a denumirii ramine doar un demers ipocrit si falimentar pe termen lung. Taranistii isi platesc si astazi duplicitatea.