Caută 
3 MIN
Razgindiri in fiecare miez de noapte si la crapat de ziua. Il pastram pe Emil Boc premier? Mergem pe formula unui premier tehnocrat? Ce era valabil duminica seara nu mai este luni dimineata, dar poate fi marti noapte. Confuzia nu s-a incheiat, rasturnarile de situatie se vor repeta. La impulsurile lui Traian Basescu, PDL isi joaca ultima carte, cautind debrasarea de costurile de imagine ale guvernarii. Nu are nici o strategie, pentru ca nu s-a gindit niciodata ca va ajunge atit de rau. Zeci de sefi de organizatii voteaza cu speranta, intr-un interval de 48 de ore, contrar a ceea ce credeau cu tarie. Va inchipuiti ce deruta e prin organizatii.
Senzatia nu poate fi coafata. Pentru partid, un premier tehnocrat, cum vrea Traian Basescu, va echivala cu o forma de capitulare. Dar pentru tara, daca numele vehiculate ramin valabile, un cistig. Cel mai probabil, vom avea in aceasta primavara un guvern Isarescu II (dupa cel din 1999-2000), pentru ca principalii vizati par sa vina tot din pepiniera BNR. Un guvern de tranzitie, pe un an de zile, care nu prea are, fiind aglomerat cu finantisti si economisti, ce mari minuni sa faca. Romania nu mai este cea de acum 11-12 ani, schimbi un impozit cu altul, scazi o taxa ca sa devii competitiv in afara si sa ai exporturi. O camasa de forta, reglementarile UE, dar si rigorile acordurilor de finantare internationale, pastreaza traiectoria Romaniei pe sinele montate deja de guvernul Boc. Nu ai spatiu de joc pentru initiative marete ori pentru minuni. Guvernul de tehnocrati ar putea face un lucru si mai bun inchizind robinetele cu bani spre clientela de partid, dar nici asta nu e foarte sigur si depinde pina unde merge remanierea.
Deocamdata, pentru a evita un dezastru in alegerile din 2012, instinctul lui Basescu e corect: miza momentului e ca principalele figuri ale PDL sa se retraga in transee, departe de reflectoare, si mass-media sa nu le mai considere tinte de serviciu. Au incasat destul. Sa lase lumea sa rasufle si sa uite un pic. Doar romanu-i un amnezic de serviciu.
In fond, "misiunea de sacrificiu" a lui Boc a fost indeplinita cu succes. A platit cu virf si indesat toate politele inconstientei guvernelor precedente, plus prostia proprie, cind a fost cazul. Trebuie sa recunoastem, in cazul personal al premierului, am intilnit un martiraj politic pe care doar pe la Victor Ciorbea l-am mai vazut afisat. Insa, ca si in cazul acestuia, desi a trecut intr-un singur an legi foarte importante prin Parlament ori a strins surubul inainte de a ajunge in situatia Greciei, nimeni nu-i va multumi. Nepriceput, pripit de multe ori, dar mai lucid decit opozitia, daca nu era criza economica sa-i traga ponoasele, Boc ar fi fost considerat mai performant decit oricare alt guvern in materie de reforma legislativa.
Problema lui e ca nu-si poate transforma aceste puncte virtuale in scor electoral alaturi de partid. Pe formula actuala, de viziune si linie strategica, de diminuare a pierderilor, PDL urmareste degeaba relansarea. Liderul pe care il cauta nu se afla in partid, iar echipa de ansamblu, pe datele prezente, este total necredibila. Ce rezultate ar avea o suma de actiuni ale lui Blaga resuscitat, cu o Udrea reincarcata, cu un Pasat "autosuspendat"? Comedie pura. La fel, asteptind sfirsitul recesiunii de la statistica, Boc se iluzioneaza, fiindca perceptia populatiei se schimba in ani de zile. Teoretic, pe termen scurt, relansarea partidului ar mai putea veni doar de la cei pe care nu-i stie lumea ori de la cei marginalizati in partid, figuri inca destul de credibile, cu o buna audienta la segmente ale societatii civile si cu aura de incoruptibili. Iar asemenea personaje, numarate pe degete, nu se stie cit vor mai avea cheful sa dea ochii pe la partid cu penalii Solomon, Ridzi, Falca. Doar terapia de soc, convulsiile interne si provocarea deschisa a filialelor mai pot resuscita ceva din energiile acestui partid. Daca nu a reusit cu vorba buna, Basescu incearca sa imprime, din pumni, o directie PDL. Strategie riscanta, dar unica posibila ca sa-si salveze restul de mandat.
