Retragerea din vitrina

Cu siguranta, Traian Basescu nu are mina buna la desemnat premieri. Primul, Calin, i-a fost partener vreo cinci luni, al doilea, Stolo, doar cinci zile. La ora scrierii acestor rinduri, Emil, noul premier desemnat, parea inca din primele minute destul de ingindurat si cota sa crestea vertiginos la bursa pariurilor. De aceasta data, retragerea lui Stolojan nu a mai fost o sceneta, nimic regizat. Stolojan i-a aplicat lui Traian Basescu o lovitura de decredibilizare naucitoare. Si ea vine de la un apropiat, chiar prieten. Gestul sau este, prin urmare, unul de protest, o rabufnire (fata de ce sau cine anume, probabil vom afla in amanunt in zilele urmatoare).

Stolojan s-a retras din vitrina, locul unde i se rezervase postul umilitor de inghititor de sabii aruncate, pe rind, de la PSD si de la Cotroceni. Si-a dat seama ca nu are nici un fel de control asupra guvernarii, dupa ce a aflat ca nu are drept de veto nici macar asupra ministrilor din propriul partid, cind a inteles ca singurul lui rol era, tot mai clar, acela de a fi executantul unor decizii luate de catre structuri de coordonare politica, consilii consultative, unde stapini deveneau papusari cunoscuti ai vietii noastre politice.

Fireste, din partea unui om de stat, demisia dupa cinci zile, intr-un asemenea context, este un gest iresponsabil. Cind esti numit, desemnat intr-o functie si accepti sa ocupi o asemenea responsabilitate, deja nu mai este vorba de confortul psihologic al propriei persoane. Odata intrat in ring, iti pui in cui labilitatea, pentru ca nu mai joci doar propriul tau rol. Mai ales ca, in contextul crizei invocate de toata lumea, orice bilba de asemenea tip risca sa destabilizeze un stat si sa faca de ris Romania in ochii cancelariilor straine. In fapt, prin plecarea sa, Stolojan ne-a lasat fara ceea ce se astepta mai mult de la el: schita unui program anti-criza, a unui program de guvernare.

Pe de alta parte, pentru electoratul dezamagit al PDL efectul poate fi paradoxal: Stolojan a redevenit un om de onoare. Singurul. Iesit din tipare, Stolojan nu este, asa cum s-a crezut, marioneta lui Basescu si, totodata, nici nu a acceptat sa fie calcat in picioare de baronii PSD. Are simtul ridicolului. Nu a suportat toate compromisurile impuse prin protocoale secrete, prin tot felul de comitete si comitii ale caror decizii sa fie supervizate de Geoana, Boc si Basescu, apoi aplicate functionareste de Palatul Victoria. Gestul lui Stolojan este un semnal interesant asupra perspectivelor guvernarii, comunicat printr-un act de curaj incoerent si imatur.

Stolojan il pune pe Traian Basescu in situatia de a pierde friiele in negocieri pentru ocuparea posturilor din guvern. Deja baronii PSD au devenit mai indrazneti, sint gata sa puna noi conditii si sa rediscute de pe pozitii de forta toate aspectele guvernarii. Sa nu-l compatimim. Presedintele a vrut, cu orice pret, sa desemneze un premier cu care sa se inteleaga el personal. Si s-a inteles. Cinci zile.