Romania = Hagi

Parerile despre meciul de fotbal Romania – Germania sint impartite: unii spun ca este o performanta deosebita, avind in vedere palmaresul excelent al echipei germane. Si faptul ca nemtii au cistigat ultimul campionat european, mai treaca-mearga. Dar, in abundenta de talk-show-uri pe tema Euro 2000 de pe posturile europene, s-a auzit si pomelnicul titlurilor mondiale si europene obtinute de nemti, in sprijinul afirmatiei ca egalul de la Li?ge ar fi un rezultat de rasunet. De parca tricolorii lui Ienei s-au luptat cu alde Beckenbauer, Gerd M?ller si Rummenigge, luni seara, pe stadionul "Sclessin". Si apoi, germanii au cistigat, e drept, Euro ’96 in Anglia, tot cu Matth?us, Bierhoff si H?ssler, dar la Cupa Mondiala din Franta au facut-o de oaie.
Impresia diametral opusa este ca Romania ar fi ratat sansa unica de a-i umili pe teutoni. Ca fritii n-au fost niciodata, in istoria lor, mai slabi ca acum. Si ca nu se stie daca vom mai prinde o asemenea ocazie de a bate Germania, intr-un meci oficial, de maxima importanta.
Ca de obicei in asemenea dispute, adevarul trebuie sa fie undeva la mijloc: echipa Germaniei n-a fost de speriat, dar nici Romania n-a rupt gura tirgului. Si apoi, nemtii intotdeauna compenseaza forma mai slaba cu o daruire exemplara. Dar tricolorii lui Ienei ar fi putut cistiga, daca arbitrul Nielsen ar fi acordat penalty la Adrian Ilie sau daca Viorel Moldovan n-ar fi ratat ocazia aceea imensa din repriza secunda. Nimic mai fals: fiindca un gol care n-a fost nu poate fi adaugat aritmetic realitatii existente. La 2-0 pentru noi sau la 2-1 in repriza secunda, alta ar fi fost starea de spirit a adversarului. Poate ca alta echipa s-ar fi "taiat". Nu insa si Germania. Poate ca antrenorul Ribbeck l-ar fi introdus pe Jancker in avanposturi si acesta ar fi intors soarta partidei. De aceea, e bine sa renuntam la "daca" si sa ne ancoram in realitate.
Realitatea spune ca echipa Romaniei a avut un inceput de meci superb, dupa care a cedat fizic si psihic. Cele doua perioade ale tricolorilor coincid aproape minutios cu perioadele de forma fizica ale lui Gica Hagi. Decarul nostru, obosit, uzat de sezonul supraincarcat pe care l-a incheiat in triumf si slabit de o viroza care a venit exact cind nu trebuia, a jucat 20-25 de minute. In rest, n-a ramas din mitul Hagi decit o daruire fara margini, care a cedat si ea in minutul 73. In meciul Romania-Germania din orasul valon s-a vazut, poate mai mult ca niciodata, ca ecuatia machidonului este o identitate matematica: Romania # Hagi. Tradusa in proza, relatia aceasta inseamna ca echipa Romaniei merge bine atit cit il tin curelele pe Hagi. Aceasta nu pentru ca ceilalti jucatori tricolori n-ar avea o valoare – valoarea exista si e unanim recunoscuta -, numai ca s-a fixat, de ani de zile, ideea ca pe teren seful sa fie Hagi. Faptul ca, de la Mondialele franceze, nu s-a gasit un conducator de joc pentru echipa nationala pentru a-l suplini pe Gica Hagi se repercuteaza strict negativ asupra potentialului acesteia. S-a incercat ceva cu Catalin Munteanu, pe vremea lui Piturca, ceva cu Lupescu, dar senzationala revenire a machidonului, din vara trecuta, a facut ca toata lumea sa rasufle usurata. In frunte cu presedintele FRF si cu antrenorii Piturca si Ienei, toti au considerat problema rezolvata. La adevarul simplu ca, odata si odata, va veni si momentul cind nationala Romaniei va juca fara liderul ei nu s-a gindit nimeni. Portugalia, prestigioasa invingatoare a Angliei din aceeasi seara, are un lider de echipa, Luis Figo, mai tinar si poate mai valoros decit Hagi cel de astazi. Dar antrenorul Humberto Coelho are mai multe variante de a-l inlocui, atit pe el, cit si pe coordonatorul Rui Costa. Noi fara Hagi sintem morti!
Lucrul imbucurator este ca, in raport de meciurile de pregatire, evolutia Romaniei a fost in crestere. Ceea ce poate oferi premisele ca aceasta curba de forma sa fie continua. Daca Hagi va redeveni Hagi pe care il stim cu totii, nationala noastra poate invinge si Portugalia, si Anglia. Dar problema de fond ramine si ea va trebui rezolvata urgent, imediat dupa Euro 2000, daca vrem sa ajungem si la World Cup 2002, in Japonia si Coreea. Este vorba de gasirea unui coordonator de joc si (sau) de un lider de echipa. N-ar strica sa fie mai multi, la concurenta. (Nicolae GRECU)

Publicitate și alte recomandări video