Romania pozitiva

Nu stim daca guvernul Nastase este eficient in materie de reforma. Stim insa sigur ca are performante comunicationale deosebite. Cine nu a remarcat, oare, promptitudinea, incisivitatea si simtul pietei de care da dovada Executivul atunci cind raspunde chestiunilor publice care il privesc? Sau cine nu a simtit abilitatea cu care propune dezbaterii publice teme care consuma multa energie (seceta, boala vacii nebune, manelele, hainele second-hand, carnea tocata si, cea mai "civica" tema, violenta in familie), dar care nu au nici o miza politica importanta? In contrast flagrant cu fosta putere, guvernarea PDSR arata ca a invatat lectia comunicarii publice si ca poate face din ea un eficient instrument politic.
In tabara PDSR, exista doua viziuni concurente privind comunicarea puterii cu societatea. Una este reprezentata de Alexandru Mironov, cealalta de Vasile Sebastian Dancu, ministrul Informatiilor Publice.
Alexandru Mironov, celebrul personaj care ne bomborda, pe televiziunea publica, cu SF-uri educative la ore de mare audienta, care a navalit anul trecut intr-un studio al TVR pentru a citi un comunicat al PDSR intr-o emisiune in care partidul lui Ion Iliescu era criticat, acelasi personaj care a semnat note informative la Securitate, dar care nu se considera informator, in fine, omul de bine care propunea arestarea lui Gabriel Liiceanu si a lui Corneliu Coposu pentru ca simpatizau cu fenomenul Piata Universitatii in 1990, se agita acum pentru a obtine conducerea Societatii Romane de Televiziune pentru care are planuri marete. Pentru a-si atinge obiectivul, Mironov recurge la o veritabila campanie electorala. De pilda, intr-un ziar central controlat "discret" de PDSR, a aparut o pagina explicit publicitara in care Mironov propune "o schita de program" pentru Televiziunea Romana. Textul cu pricina contine delirul pedagogic al unui personaj format la scoala propagandistica a comunismului tirziu. Mironov vede in televiziune o "universitate prin unde" si ii imagineaza pe telespectatori ca pe niste "tele-elevi" dornici sa consume (pardon, sa invete din) emisiuni educative dedicate "tinarului fermier", "globalizarii", "alfabetizarii informatice", "inventicii" si "Geografiei Romaniei" (lipseste "Istoria Nationala", nu stim de ce). Reprezentantul PDSR in Consiliul de Administratie al SRTV nu pomeneste in programul sau de vreun studiu de piata care sa-i fi fundamentat propunerile, dar are convingerea ca stie ce este bun pentru romani. In ochii lui, postul "Romania 1" ar trebui sa fie un "Discovery" dedicat natiunii romane. Cautind in text, gasim usor si resorturile profunde ale propunerilor umaniste ale lui Mironov: "Fara Televiziunea publica si Radioul public, prezentindu-i eforturile, Guvernul Adrian Nastase nu are nici o sansa sa scoata tara din marasm – in ciuda extraordinarei viteze cu care au pornit la treaba profesionistii alesi de Guvern". Asadar, energia prietenului lui Ion Iliescu se naste din faptul ca premierul nu l-a luat in seama atunci cind si-a construit strategia comunicationala. Mironov, care se credea specialistul PDSR in materie de televiziune, se vede acum concurat de un nou venit in tabara PDSR – Vasile Dancu – si spera sa-si ia revansa, preluind conducerea SRTV.
Ministrul Informatiilor Publice este infinit mai inteligent si mai reflexiv decit apostolul SF-ului in Romania. Dancu, cunoscut pina la alegeri ca director al Institutului "independent" de sondare a opiniei publice "Metro Media Transilvania", este unul din "vinovatii" pentru succesul PDSR in alegeri si pentru buna imaginea de care se bucura guvernul Nastase. Viziunea lui Dancu privind comunicarea publica este mult mai adecvata vremurilor in care traim, dar, din pacate, raspunde aceluiasi imperativ ca in cazul lui Mironov: manipularea. "Toata viata noastra este o manipulare", spune Dancu, intr-un interviu, cu cinism sapiential, ignorind, ca din intimplare, imperativele interactionale ale comunicarii publice corecte. Scopul afirmat al ministerului Informatiilor Publice este de a induce "un mesaj identitar pozitiv". Prin urmare, PDSR, unul dintre cei mai prolifici producatori mediatici de catastrofe nationale (pe vremea fostei guvernari), isi descopera acum virtutile civice, militind pentru construirea unui scenariu pozitiv privind destinul Romaniei. Marea surpriza abia acum vine. Ca din intimplare, postul de televiziune "Antena 1", el insusi mare colportor de dezastre nationale, anunta intempestiv ca isi schimba echipa si strategia editoriala, decizind sa evite viziunile catastrofice si sa propage imaginea unei Romanii "normale". "Antena 1", post de televiziune despre care putem spune ca se afla la putere pentru ca partidul proprietarului este aliat cu PDSR, se angajeaza in perioada ce urmeaza sa fie agentul optimismului in Romania. Oare sa le fi suflat sociologul Dancu celor de la televiziunea lui Dan Voiculescu ca optimismul este un factor important pentru capitalul social al actiunilor unui guvern?
Nu ne facem iluzii. Postul "Antena 1" nu este pe deplin controlat de PDSR. Dan Voiculescu are o agenda personala, care nu intotdeauna se suprapune peste cea a PDSR. Nici planurile fantomaticului Partidul Umanist Roman, condus de Voiculescu, membru al Polului Democratiei Sociale din Romania, nu se suprapun perfect peste cele ale PDSR. Cert este ca, deocamdata, PDSR si "Antena 1" au ajuns la consens in privinta necesitatii crearii mediatice a unei Romanii pozitive. Nimeni nu uita ca fosta putere a intrat, in sondajele de opinie, pe panta descendenta, dupa ce situatia din Romania a inceput a fi perceputa prin intermediul unor termeni apocaliptici ("dezastru", "saracie", "stare proasta", "haos", "stare grea", "dezordine", "nesiguranta", "coruptie") – termeni folositi cel mai adesea in discursurile PDSR pentru a caracteriza situatia Romaniei "cederiste". Schimbarea de atitudine a PDSR, dupa cistigarea alegerilor, nu este rezultatul schimbarii situatiei reale din Romania, ci efectul unei modificari de strategie mediatica. Trist este ca in toata aceasta poveste romanii sint imaginati ca niste actori disponibili, care ieri au jucat intr-o tragedie, iar astazi sint gata sa joace intr-o piesa siropoasa, cu final fericit. (Adrian CIOFLANCA)