Statul, adversarul cetateanului

Nu stiu daca sinteti la curent cu epopeea din nordul tarii, una de departe mai importanta decit violatorii din Italia si spionajul ucrainean. Locuitorii din Marginea, judetul Suceava, au construit, la inceputul lui februarie (intr-o singura zi!), un pod de lemn peste riul Sucevita. Satui sa tot astepte finalizarea lucrarilor la vechiul pod distrus de puhoaie in urma inundatiilor din iulie anul trecut, exasperati de birocratia care amina termene peste termene si pusi de autoritati sa ocoleasca pe un drum impracticabil, marginenii au strins bani, au construit un pod si au reluat circulatia rutiera prin zona. Fericirea oamenilor a durat putin timp. Nevenindu-le sa creada minunea podului ridicat intr-o singura zi, reprezentantii Apelor Romane au facut plingere impotriva satenilor. Parchetul de pe linga Judecatoria Radauti a deschis un dosar penal, pedeapsa pentru constructia ilegala a podului fiind ani buni de inchisoare. Grupul "dizident si conspirativ" de la Marginea poate fi acuzat de institutiile statului de comportament recidivant si agravant. "Infractiuni" asemanatoare s-au mai produs in trecut, cind aceiasi localnici au reabilitat un drum de 1,3 kilometri si au refacut un pod, ambele perfect practicabile in prezent. Dar cel mai grav este faptul ca, la inundatiile de anul trecut, inculpatul Ghita Mafteian a mers (fara autorizatie!) cu excavatorul proprietate personala si a salvat o familie din calea puhoaielor, in timp ce pompierii, fara utilajele necesare, se dadusera batuti. Cazul de la Marginea nu este singular. Un director de scoala dintr-o comuna ieseana a fost amendat de primar pentru ca a construit, cu ajutorul parintilor, un grup sanitar pentru elevi. Motivatia primarului? Directorul scolii nu avea autorizatie.

De ce cazul podului este atit de important? Podul de la Marginea poate fi podul catre o altfel de Romanie. Nu exista, pe fond, nimic mai traumatizant decit intilnirea, medierea pe care zilnic o avem cu statul, cu birocratia sau cu cei care spun ca o reprezinta. Fiindca este uluitor cit de prompt penalizeaza institutiile statului dorinta oamenilor de a actiona solidar, in favoarea binelui comun, si cit de greu sanctioneaza actiunile indreptate impotriva comunitatilor. In cazul nostru, este un prilej de reflectie despre rostul si misiunea statului. Statul comunist urmarea controlul, supunerea, intimidarea cetatenilor sai. Actualul stat obtine aceleasi efecte prin incompetenta, indolenta si denaturare a rostului sau. Din fricosi, actualul stat ne-a transformat in neputinciosi, in oameni inutili, carora li se refuza capacitatea organizatorica si posibilitatea de a-si vedea singuri de grija. Mai mult, din posibili revoltati sintem transformati in resemnati.

In fond, pentru ce avem nevoie de stat? In teorie, sa ne asigure securitatea, sanatatea, educatia si reglementarea in justitie a disputelor, pe cale pasnica si echitabila. Cite din aceste nevoi care tin de rostul statului sint indeplinite si in ce masura? Simtiti ca autoritatile sint capabile sa va asigure securitatea? Ca sansele de supravietuire intr-o unitate medicala de urgente ar fi mai mari decit cele de deces? Ca nedreptatile care vi se fac sint curmate de sistemul juridic? Aiurea! Aceste mecanisme se comporta, in general, si sint percepute ca institutii cu care trebuie sa lupti zi de zi, ca si cum ai fi vinovat. Statul roman, acest produs al societatii romanesti, al nostru, diform si infricosator, nu este punitiv, ci arbitrar si imprevizibil.

Vorbim de o realitate a celor doua Romanii. O Romanie plina de initiativa, de la Marginea, alcatuita din categoria cetatenilor gospodari si buni, si o Romanie construita nu pentru a servi intereselor cetatenilor ei, birocratica, abuziva, incredibil de sfidatoare. Ultima nu este capabila sa-si revina cu vitaminele si singele proaspat, trimis pentru transfuzii de la Bruxelles. Exista o cale de iesire din cercul vicios, iar cei din Marginea au gasit-o. Atunci cind cetatenii isi vor construi insule de normalitate, ignorind statul nesimtit, chiar cu riscul penalizarii. Alta solutie nu exista. Statul si legile lui trebuie contestate, facute de ris, ridiculizate, daca ele provoaca in mod evident rau societatii. Atunci cind oamenii vor lua initiativa construirii drumurilor, podurilor, vor incerca sa-si organizeze servicii de salubritate si de sanatate, cind vor sari impotriva acelora care ii sfideaza, atunci vom putea spune ca sintem pe cale sa ne reinventam statul. Pina atunci, nu sintem decit la dispozitia lui sau, ma rog, la discretia celor care cred ca il reprezinta.