Statul infractor

Putini isi mai aduc aminte de simpatia cvasigenerala cu care a fost privita Romania in decembrie 1989. Era, totusi, mai degraba meritul televiziunilor internationale, care au transmis in direct si in prime time peripetiile acelor zile. Dar thrillerul captivant de atunci a fost repede inlocuit cu un dezgustator horror cu specific romanesc.

Primul episod "fain" s-a turnat la Tg. Mures, unde romanii si maghiarii si-au dat reciproc cu bitele in cap, pretext excelent pentru resuscitarea securitatii. Doar ca a fost botezata altfel. Insa abia mineriadele au scos ce era mai rau din noi. Cu toate ca regia a avut putine scapari, s-a inteles relativ repede ca noile structuri de putere nu voiau sa schimbe nimic, in afara de starea lor materiala. Europa a privit atunci indignata si dezamagita imensa revarsare de ura si impostura care cuprinsese societatea romaneasca.

Dar a fost doar inceputul. Chiar in vreme ce tarile europene inca ne trimiteau ajutoare (unele cam penibile), noi le ofeream la schimb, cu maxima generozitate, infractori. Am aflat repede, din presa internationala, ca distractiile principale ale acestora erau furtul din magazine, cersetoria, mai intii lacrimogena, apoi agresiva si consumarea la micul dejun a lebedelor princiare. Tilhariile si crimele au aparut mai tirziu, dar s-au dovedit cu atit mai palpitante. Ca sa nu ramina mai prejos, in tara, clasa politica devaliza bancile si falimenta economia nationala.

Dupa 20 de ani de emisie neintrerupta, nu e de mirare ca europenii s-au saturat pina peste cap de filmul aventurilor noastre. Prea mult horror face rau la inima. Statisticile ne plaseaza in topul personajelor negative, dar facem eforturi sa devenim cosmarul cu care mamele isi vor speria copiii neascultatori. Unii romani mai limitati nu inteleg cum de sora mai mare, Franta, nu pomeneste de savantii si scriitorii nostri care le-au imbogatit zestrea culturala, ci doar de hoardele de hoti si cersetori care i-au bagat in sperieti. Dar inainte de a cere dovezi de intelepciune televiziunilor straine, sa ne intrebam cite dintre posturile tv neaose propun astfel de subiecte?

Desi Romania incearca din rasputeri sa faca din exportul de infractionalitate o chestiune europeana, avem de-a face, din pacate, cu o problema profund romaneasca. Echipele de politisti trimise in Europa doar minimalizeaza, eventual, efectele. Cauza este la noi. De aici, din Romania, trebuie pornit. In tara se formeaza retelele infractionale, se impart sferele de influenta, se construiesc strategiile de atac si se "scolarizeaza" ucenicii. Exista localitati, veritabile imperii ale raului, cu puzderie de vile si palate cladite exclusiv din infractiuni. Culmea este ca multi dintre locuitori primesc ajutoare sociale. Oficial, nu au nici un fel de venit.

Lipsa de reactie a autoritatilor este explicabila pina la un punct. Retinut pentru mici gainarii, un mare bandit din Bucuresti a recunoscut ca, pentru a nu avea nici un fel de necazuri cu legea, "a dat la toti": partide, politicieni, politisti si magistrati. Singurele lui probleme erau create doar de rivalii mai tineri, care nu-i recunosteau autoritatea de mafiot cu state vechi de plata.

Ceea ce mira este ca nici in 2011 nu exista, macar de ochii lumii civilizate, o strategie de combatere a infractionalitatii (si nu doar a saraciei) endemice. Toate orasele romanesti sint sufocate de cersetori si hoti marunti, majoritatea fiind minori, al caror loc ar trebui sa fie intr-o banca de clasa, si nu pe strada. In spatele lor se afla "majorii". De asemenea, exista sate intregi in care nu munceste nimeni, desi teren agricol nelucrat e din belsug. Edificator e ca aceste sate fac parte din comunele in care primarii sint alesi pe viata si care nu au absolut nici un interes sa schimbe ceva.

De aici, din aceste zone gri, enorm de multe si parca in extindere accelerata, se recruteaza viitorii mari infractori. Deseori, nici nu exista alternativa. Cum e imposibil sa-i faci pe toti tiganii muzicanti si pe toti romanii politicieni, e clar ca ne trebuie alte solutii. Dar nu de ajutoare sociale au nevoie acesti oameni, ci de ajutor. E o mare diferenta. La fel de mare ca aceea intre statul social si statul infractor.