Taxa Basescu pentru reforma

Partidul Democrat are in sfirsit sansa de a-si demonstra capacItatile de lider al reformei in Romania. Radu Vasile a simtit bine ca nu era nicidecum cazul sa se puna contra incercarIlor PD de a se asocIa cu ideea de cel mai autorizat si competent partid in a administra schimbarea in economie. Ba dimpotriva, dupa ce fostului prim ministru Victor Ciorbea i s-a decantat o imagine publica de plingacios neputincios, demonstrind retroactiv ca intr-o mare masura PD avusese dreptate in incercarea de a-l debarca indiferent de pret, salvind chiar tara de la un iminent dezastru, Radu Vasile a gasit cu folos sa se foloseasca de veleitatile PD-iste pentru a scoate dIn foc cit mai multe din castanele reformei. Cele mari si incinse cu prioritate, daca se poate. Azi o regie, miine o mina, iar poimiine ditamaI pariul: TraIan Basescu, intr-un fel sau altul popularul ministru al transporturilor, conduce delegatia Romaniei in negocierIle cu Banca Mondiala, intr-un moment crucial pentru economia romaneasca. Dincolo de faptul ca Traian Basescu e un tip versat, bun negociator si extrem de necomplexat, cine altcineva din Guvern sau din ce partid ar fi fost cel maI potrivit sa-si aume o asemenea raspundere? Personalitati puternice – poate ca Radu Berceanu, ministrul Industriilor. Berceanu a intrat insa intr-un con de umbra de cind cu mineriadele. Altii? Nu s-ar prea putea spune care. Iar ca partide? PNT-CD, prin Mircea Ciumara, a negociat si cu FMI si cu Banca Mondiala, PNL, prIn DanIel DaIanu, la fel. Nu s-a ales mare lucru. In plus, programul cu Banca Mondiala este unul prin excelenta microeconomIc, de o natura foarte practica. Iar pe deasupra, de data asta mai trebuie chiar infaptuit. Pentru ca acum a trisa organismele internationale e exclus – ne-am arunca singuri in haos si am avea intr-adevar enorm si solidar de pierdut. Se potriveste deci ca o manusa momentuluI, PD-uluI si lui Traian Basescu. Pai cum Dumnezeu sa fie asa? Doar vor fi dati afara in citeva luni 100.000 de oameni. Vor fi restructurate – in principal prin disponibilizare – si apoi privatizate 30 de mari intreprinderi, intre care Sidex, Roman si Tractorul. Vor fi localitati cu rate fabuloase ale somajuluI. Cine e destul de nebun sa-si asume responsabiIitatea directa pentru asa ceva? Nici PD si nici Basescu nu sint nebuni. Nici Radu Vasile. Sa-i luam pe primii. Romanii sint bombardati de 10 ani, cu neostoita prospetime, cu ideea ca la noi in tara trebuie sa se implineasca doua lucruri: reforma economiei si, legat de ea, functionarea unui sistem eficient de protectie sociala. In mod normal, aceste doua procese sint percepute ca macar usor contradictorii: lipsa reformei la trecut face imposibila protectia sociala eficienta la prezent. Pentru toata lumea mai putin un partid – PD. PD a sesizat foarte bine o nevoie sociala de a impaca si capra si varza si stie sa o exploateze inteligent. Dupa mineriade, de pilda, avindu-l ca erou central guvernamental pe Radu Berceanu, neinduplecat in avintul sau reformist, PD isi acuza cu nonsalanta partenerii de coalitie ca daca i-ar fi acceptat din timp propunerile pentru un set de legi de protectie sociala, poate ca nici nu s-ar mai fi ajuns la mineriade. O propunere de amnistie inca si rana s-a inchis in mare parte. Electoratul tintit de PD este unul care, mai putin tocit de vremuri, ideologii sau mentalitati decit cel al PDSR, poate intelege un astfel de mesaj, ce combina actiunea hotarita cu grija fata de urmari, fara a pretinde ca dimensiunile protectiei sociale de sa fie absurde, daca ajutorul este bine dirijat. Mai mult, PD, pozind in campionul miscarii reformiste, mizeaza probabil sa atraga atit pe ceI care simt nevoia de actiune dar au fost dezamagiti de celelalte partide, – si din acestia exista o multime impresionanta – , cit si pe moderatii de stinga. Implicatiile de aici pentru programul PSAL vor fi ca TraIan Basescu, desemnat sa-l aduca la indeplinire, nu va ezIta in nici un fel in a presa pentru concedierea celor 100.000 si scoaterea la vinzare a marIlor intreprinderi de stat. Prevazator, el a negociat acordarea unui total de 145 de milioane de dolari pentru programe de protectie sociala si reconversie profesionala pe care iI va administra "societatea civila", ONG-uri, scutind astfel guvernul de responsabilitatea pentru esecul eventual al vindecarii ranilor restructurarii, esec de care a fost acuzat dupa fiecare val reformist de dupa 1996. In ceea ce-l priveste pe Radu Vasile, acesta impusca doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte se asigura ca acele masuri care iI pot salva guvernarea, oricit de dureroase, sint luate, fara ca el, in calitate de prim ministru, sa fie perceput ca principal actor si sa plateasca pretul de capital politic corespunzator. De fapt, data fiind amploarea restructurarIlor cuprinse in PSAL, Traian Basescu, coordonatorul lor, devine un soi de prim ministru economic, adevaratul prim ministru putind juca chiar rolul de factor de temperare. Fara a putea exagera insa cu temperarea, pentru a nu avea soarta lui Ciorbea. Pe de alta parte, succesul "operatiunii" ii va intari sprijinul din strainatate si influenta in interiorul propriului partid, chiar daca imaginea acestuia ramine stearsa. Cit despre liberali, acestia au in prezent pozitia cea mai ingrata, intrucit vor administra, prin Decebal Traian Remes, acordul cu FMI si implicatiile macroeconomice, de austeritate, ale acestuia. Spre deosebire de cel cu Banca Mondiala, acesta este foarte vizibil, cade nediferentiat pe toata lumea si nu implica nici un fel de plati compensatorii. PrIn liberali s-ar putea ca deficitul electoral din cauze economice acumulat de coalitie in anii guvernarii sa devina substanta masurabila. Daca ei vor apuca sa profite de resursele generate de reforma tirzie obtinind o reducere de fiscalitate, atunci isi vor putea mentine sau chiar creste ponderea electorala, Iar faptul va insemna si un succes al actualei puteri in ansamblu. Daca rezultatele nu vor fi asa de rapide, strategia "scapa cine poate" va marca ultima suta de metri a guvernarii, cistigatorii, persoane sau partide, raminind sa fie multa vreme recunoscatori programuluI PSAL. Partea buna din acest conglomerat de probabilitati si interese este premisa unanIm acceptata ca PSAL va fi dus la indeplinire, incadrindu-se intr-o logica de tipul "totuI sau nimic". Cum aceasta este o conditie sine qua non nu doar pentru a face rost de niste bani ci pentru a ne insanatosi realmente, dupa atita amar de vreme, economia, sa speram ca nici liberalii nu vor suferi prea tare. (Sorin MOISA)
Adrian Ilie a devenit o problema a nationalei
Evolutia extrem de slaba a echipei nationale de fotbal in ultima vreme este, inca, subiect de comentarii, mai mult sau mai putin acide, la adresa selectionerului Victor Piturca si a celor care l-au propulsat pe scaunul din care "generalul" Anghel Iordanescu a obtinut cele mai mari succese din istoria fotbalului romanesc. Chiar daca e limpede ca lumina zilei ca Piturca mai are mult pina sa ajunga la o valoare cit de cit comparabila cu predecesorul sau, nu putem neglija si aportul negativ al altor factori care concorda la slabirea aparent inexplicabila a valorii reprezentativei. Si unul dintre cei mai importanti este chiar comportarea tricolorilor. S-a batut enorm moneda pe retragerea lui Hagi si se spune (poate nu fara temei) ca fara machidonul vrajitor echipa Romaniei nu poate fi ceea ce a fost. Este drept, intreaga filozofie a jocului "tricolorilor" s-a inchegat in jurul lui Hagi. Si asta, nu de azi, de ieri, ci inca de 15 ani, de pe vremea cind Lucescu il promova, cu mult curaj, pe tinarul constantean in prima "aleasa" a tarii. Acum, insa, dupa Mondialul francez, Hagi a avut taria de caracter nu atit sa renunte, cit, mai ales, sa-si mentina hotarirea in conditiile in care factorii nostri de decizie ii trimiteau mai mereu ravase de implorare ca sa revina, prelungind falsa euforie a nationalei de aur.
Totusi, odata si odata, reprezentativa noastra trebuia sa se debaraseze de complexul Hagi. De aici a provenit harababura care domneste, atit in capul selectionerului, cit si pe terenul de joc. In ceea ce ne priveste, consideram ca o revenire a "machidonului" la nationala ar mai cirpi ceva din sperante, asigurind inca o calificare. Dar dupa aceea?
S-au tot incercat variante de substituire a golului lasat de Gica la nationala. Catalin Munteanu este prea necopt si, in ciuda talentului sau incontestabil, nu poate fi si un autentic lider de echipa. Apoi, Ionut Lupescu ar avea autoritatea virstei, dar jocul sau prea elaborat, prea nemtesc, nu prea concorda cu automatismele echipei. Dar Adrian Ilie?
Desi majoritatea comentatorilor sustin, pe buna dreptate, ca cel numit "Cobra din Valencia" este mai degraba un atacant de rasa decit un dirijor de talia lui Hagi, ne exprimam parerea ca Adrian ar putea deveni viitorul lider al echipei nationale. Tehnica sa ireprosabila si virtutile tactice pe care le arata pe teren il indrituiesc, mai mult ca pe oricare alt jucator, sa aspire la demnitatea aceasta. Poate nu acum, cind singele curge cu o viteza prea mare prin venele sale, ci intr-un viitor apropiat, Adi Ilie are toate sansele sa fie filtrul de control care sa puna in valoare calitatile atacantilor, vaduviti de pasele ideale pe care erau obisnuiti sa le primeasca de la Hagi. Din pacate, insa, nu numai tineretea se opune acestui destin, ci si caracterul acestui jucator de o valoare iesita din comun. Desi nu ne convine, nu putem sa nu remarcam faptul ca Adi joaca altfel la Valencia, fata de evolutiile de la echipa nationala. Cu un jucator de talia "cobrei" valenciene in teren, nationala nu avea voie sa piarda cu Israelul si sa remizeze cu Slovacia, in doua meciuri consecutive sustinute pe teren propriu. Dar, in ambele jocuri, marele Adrian Ilie a inotat in aceeasi mediocritate ca si ceilalti jucatori, nu cu mult timp inainte (sau dupa) ce contribuia stralucit la ultimele succese ale echipei antrenate de Claudio Ranieri. Mai mult decit atit, vedeta Adrian Ilie a refuzat, din motive inca obscure, sa joace in ultima partida a nationalei, de la Baku. Fie ca s-a dat accidentat, fie ca este valabila varianta ca, in mod cretinoid, a conditionat plecarea la Baku de prezenta, in avionul cu care s-a deplasat echipa, a ziaristilor, ambele ipostaze duc la ipoteza ca, din punct de vedere psihic sau mental, se intimpla ceva cu Adrian Ilie.
Pina la meciurile din iunie cu Ungaria si Azerbaidjan nu mai este chiar asa de mult timp. Printre alte probleme care trebuie rezolvate de catre conducerea tehnica si federala a fotbalului romanesc este si cea reprezentata de vedeta numarul 1 a tricolorilor. In caz contrar, dupa socul Hagi, nationala va trebui sa suporte un altul, reprezentat de incompatibilitatea cu Adrian Ilie. Si ar fi pacat, in plina campanie de calificare. (Nicolae GRECU)